“Debirentier”, “credirentier”, “renta viagera”, trei cuvinte despre care majoritatea satenilor cu care am discutat nu prea stiu ce sa spuna. Pentru cei mai multi asemenea termeni nici n-ar avea vreo legatura cu agricultura. In comunele din nordul judetului Galati, unde aplicarea noului proiect de lege si-ar gasi o mai mare utilitate, pentru ca populatia ocupata in agricultura este mult imbatranita, renta viagera este evocata mai mult prin zvonistica: “Am auzit. Vorbesc oamenii la bar si de asta, da' nu stim ce o sa iasa, ca nu e clar cum o sa fie. Lumea e suparata din cauza ca se introduce din nou impozitul si e foarte mare. Daca e sa dam pamantul pentru trei lulele-trei surcele, sa ramanem si fara pamant, nu cred ca o sa fie bine pentru tarani. Dom'le, taranul daca ramane si fara bucatica lui de pamant ce o sa faca? Ce poate sa faca un taran daca nu are si bucata de pamant de la camp, sa traiasca numa' cu stevia si rosiile din gradina?!”, spune nea Pavel, un satean din comuna Beresti Meria.
“Am inteles ca, daca vand un hectar, imi da trei milioane si ceva. Pai, de la asociatie se da cam tot atat la hectar, in grau sau bani, dar nu vinzi pamantul. Il ai, e al tau. Pamantul e valoros pentru taran. Mie nu-mi convine sa vand acum, pentru ca mai bine mai astept sa creasca pretul dupa ce intram in UE. Dar nici atunci nu cred ca o sa-l vand pe tot. Mai bine ne-ar ajuta cu contractele cu asociatiile agricole, pentru ca mai toti sefii de asociatie s-au imbogatit pe spatele taranului. Unii nici nu fac nici o hartie, nu dau nici o chitanta. Pe urma nu-i intreaba nimeni de sanatate atunci cand se recolteaza. Duce zece transporturi cu grau la o baza, alte cinci transporturi la alta baza si dupa aia zice ca s-au facut numa alea zece transporturi si restul vinde si baga banii in buzunar. Cu arenda asta care o sa apara acum, cu renta, cred ca o sa fie mai legal, poate se face contract sa nu ne mai pacaleasca. Mai bine nu baga impozitul agricol si ne ajutau sa lucram pamantul, nu sa-l vindem.”
