Din cauza unor legi introduse de cabinetele Tăriceanu şi Ponta, preţul gazelor extrase din țară a devenit foarte mare şi consumatorii români cumpără gaze mai ieftine de pe piaţa-spot externă.
Importurile de gaze naturale ale României s-au triplat, în condiţiile în care producţia internă s-a diminuat. Astfel, Romgaz a scăzut producţia cu echiva-lentul a 5,3 miliarde mc gaz/an, reprezentând scăderea producţiei cu aceste 11 procente, în timp ce importurile ţării au crescut cu 231% în prima jumătate a anului.
Expertul în politici energetice Tudor Popescu a explicat pentru „România liberă“ că s-a ajuns la această situaţie din cauza deciziilor luate de guvernele din ultimul deceniu. „În acest moment, suportăm efectele prestaţiei unui guvern de nuanţă antinaţională. Printr-o ordonanţă din anul 2012, urmată de încă una, de corectare, Guvernul a impus o taxă prin care să se plătească 45 bani/mc, ca diferenţă de beneficiu suplimentar realizat de Romgaz, în atingerea tarifului de 72 lei/MWh. Adică de un leu şi cinci bani la metrul cub de gaz“, a declarat Tudor Popescu.
Taxa aceasta a fost legiferată de Cabinetul Ponta pe ideea că gazele vor ajunge la 72 lei/MWh. Acest lucru nu s-a întâmplat. Preţul s-a oprit undeva la 60 lei/MWh, a arătat expertul, şi, evident, consumatorii s-au orientat spre importuri de gaze ruseşti mai ieftine, de la Gazprom. „Piaţa-spot este acum chiar sub 63 lei/MWh. Noi suntem în aer. Furnizarea de gaze din producţia internă este blocată, iar populaţia plăteşte un preţ mai mare la gaze“, a arătat specialistul.
În ciuda acestei situaţii, taxa este valabilă şi în prezent, iar Guvernul nu renunţă la valoarea stabilită în anul 2012, de 72 lei/MWh.
„În acest timp, în Austria, la hubul de gaze de la Baumgarten, tariful pe KWh a scăzut. Când megawattul-oră din extracţia internă, de la Romgaz, a depăşit 53 de lei, toată lumea a trecut la importuri, pentru că piaţa a fost liberalizată pentru agenţii economici. Acum, toţi îşi cumpără astfel gaze“, a menţionat Tudor Popescu, subliniind că povestea cu independenţa energetică e o balivernă, cu care politicienii au intoxicat populaţia.
Ce surse de gaz mai avem din producţia internă? OMV Petrom, de exemplu, extrage petrol din puţurile sale de extracţie şi, o dată cu acesta, gaz de sondă asociat. Dar, preţul extracţiei a devenit nerentabil, pentru că a scăzut preţul barilului pe piaţa ţiţeiului. Încetând extracţia de ţiţei, a scăzut şi mai mult producţia de gaze din producţia internă. „Romgaz nu a mai avut clienţi ca să-şi vândă gazul la tariful fixat de impozitul guvernamental şi consumatorii s-au orientat spre piaţa-spot de gaze, unde preţul era mai scăzut“, a explicat Tudor Popescu.
La iarnă va fi cald
Ce ne facem însă la iarnă? Vom avea gazele necesare pentru cererea internă sau suntem dependenţi de Gazprom? „Nu se pune problema pentru la iarnă“, a arătat expertul în politici energetice, detaliind că „oricând producţia românească asigură necesarul intern pentru sezonul rece. Astăzi, producţia României, prin Romgaz, este cam de 35-38 milioane mc/zi. Orice
s-ar întâmpla, nu se pune pro-blema să nu avem gaz, vom avea întotdeauna“.
Capacitatea de stocare a României este de 3,4 miliarde mc, în cele două mari depozite de la Bilciureşti şi Mărgineni. Mai sunt şi o mulţime de depozite mărunte, cu o capacitate de stocare de 50-100 milioane mc fiecare. „Împreună, toate duc la un stoc intern de aproape patru miliarde mc“, conform lui Tudor Popescu.
Numai că, susţine acesta, „un gu-vern român antinaţional a reuşit să transfere obligaţia depo-zitării în depozitele naţionale a acestei rezerve strategice, care trebuia să fie fond de garantare de importanţă naţională şi trebuia să fie administrat de Executiv“.
Baza acestei situaţii s-a pus prima dată, în anul 2006, de către Cabinetul Tăriceanu, care, „prin Legea 51, a eliminat alimentarea cu gaze din rândul serviciilor pu-blice de interes general, cum era stipulat într-un act normativ din anul 2001, înlocuit de Legea 51“, a arătat Tudor Popescu.
Expertul în energetică infor-mează că „în Carta Albă a UE există o anexă, în care scrie că alimentarea cu gaze este serviciu public de interes general“, apoi atrage atenţia că „numai în România Cabinetul Tăriceanu a eliminat aceasta din lege, vânzând reţele şi sisteme de distribuţie care altfel trebuiau concesionate. Aşa a ajuns Gaz de France (GDF Suez, apoi în
ENGIE, potrivit noului nume – n.r.) proprietară pe ţevile care plimbă gaz prin Bucureşti“.
Mai mult, ANRE i-a pus pe aceşti furnizori de gaze să aibă în mână siguranţa naţională, obligându-i să-şi facă rezerve, a explicat Tudor Popescu, subliniind că ulterior a urmat taxa introdusă de Cabinetul Victor Ponta în anul 2012.
Consumatorii interni s-au orientat spre importuri de gaze ruseşti, de la Gazprom. Piaţa-spot este acum chiar sub 63 lei/MWh. Noi suntem în aer. Furnizarea de gaze din producţia internă e blocată.“
