Care este impactul plecării investitorilor străini

Concernul elveţian Rieker a anunţat recent că închide fa­brica de la Lugoj, concediind cei 700 de salariaţi. Compania e prezentă în România din 1998, până în 2002 investind 25 milioane de euro în hale și utilaje.

În 2002, firma producea 15.000 de perechi de încălțăminte pe zi, în special la export, în fabricile din Lugoj și Făget. Concernul Nestlé, care deţinea Kandia Timişoara, a anunţat în ianuarie că va închide unitatea.

Telekom, pe de altă parte, negociază vânzarea aface­rilor din România cu ­Orange, RCS&RDS şi Spas Roussev, reprezentantul bulgar al unui fond rusesc de investiţii, ce a cumpărat acţiunile Telekom Albania, spune Economica.net.

Grupul Telekom România, cu afaceri anuale de aproape un miliard de euro, a ajuns, în cinci ani de la intrarea pe piaţă, unul din cei mari furnizori locali de comunicaţii fixe şi mobile. Digi, Orange, Vodafone şi Telekom au peste trei miliarde de euro venituri, conform datelor din mai 2018, fără restul ope­ratorilor telecom.

Companiile controlează piaţa. ANCOM spune că liderul Orange are 27% cotă, compania de pe locul al doilea 25%, iar următoarea 21%. Implicaţiile actualelor mişcări sunt multiple. Valentin Ionescu, expert în management, crede că „Telekom (n.r.: fostul Romtelecom de dinainte de privatizarea cu grecii de la OTE) va funcţiona în continuare“.

„Dacă germanii pleacă, nu am înţeles foarte exact ce înseamnă «pleacă», pentru că nu sunt acţionari în România, ci la OTE, în Grecia“, a spus României libere Ionescu, explicând că DT „controlează în cascadă Telekom România, nu direct, în România controlează grecii şi OTE nu a declarat că pleacă. De unde pleacă Deutsche Telekom, dacă nu e acţionar?“.

O chestiune de resortul Consiliului Concurenţei

Sursele publice mai vehiculează că Orange ar prelua divizia de telefonie mobilă, RCS&RDS Telekom TV, iar restul companiei ar fi cam ce a fost înainte Romtelecom.

Expertul în management spune că grupul din Albania e deţinut de OTE, iar cel din Muntenegru de Telekom Ungaria. Statul grec deține 5% din OTE, iar DT 45%. Între 1998 și 2003, OTE a achi­ziționat 54,01% din acțiunile Romtelecom de la statul român, pentru 675 de mi­lioane de dolari.

În mai 2008, Deutsche Telekom a convenit să preia de la Marfin Investment Group 20% din OTE pentru 2,55 miliarde de euro și 3% de la statul grec, pentru 422,3 milioane de euro.

Operatorul german va prelua de pe piață încă minimum 2% din acțiunile OTE, pentru a ajunge să dețină 25% și a asigura ma­nagementul OTE, prezent în Grecia, Albania, Macedonia și România.

Valentin Ionescu afirmă că fragmentarea Telekom România ar duce la „o concentrare de capital, atât pe telefonie fixă, cât şi pe telefonie mobilă. Pentru ca toate diviziile să ajungă unde se spune acum, este o problemă ce va fi analizată de Consi­liul Concurenţei“.

Valentin Ionescu, expert în management: „Rolul unui guvern nu este să aducă investitori, ci să creeze cadrul legal care favorizează investiţiile străine. Atât, nu să se preocupe de aducerea investitorilor.”

„Şi aşa piaţa românească de telefonie mobilă e dominată de Orange şi Vodafone. Piaţa de telefonie fixă e în conti­nuare dominată de Telekom. Pe tv, situaţia este relativ echilibrată, sunt mai mulţi operatori şi nu e o problemă majoră“, continuă Ionescu.

Statul român trebuie să pună piciorul în prag

Pe de altă parte, susţine expertul, „până să se ajungă la o tranzacţie, negocierile trebuie să ţină cont şi de acţio­narul român, care are o pondere importantă“. 49,5% din acţiuni sunt deţinute de stat, ceea ce pare a fi unul dintre lucrurile ce deranjează DT.

Prin urmare, „tranzacţia nu se poate face peste capul statului român. Nu este un acţionar minoritar, e unul semnificativ şi, după părerea mea, statul trebuie să ia frâiele-n mână. Nu poţi să laşi lucrurile în felul acesta, să decidă ei că se împart diviziile în trei, patru şi ai distrus o companie“, afirmă Valentin Ionescu.

Romtelecom nu trebuie distrusă, avertizează Iones­cu. După părerea sa, „ar trebui să rămână cu servicii integrate şi să şi le îmbunătăţească. În momentul de faţă, cum e, concurează cu RCS&RDS. Anul trecut, pe cifra de afaceri, RCS&RDS a depăşit Telekom România, dar aceasta nu are datoriile RCS&RDS, de peste 920 de milioane de euro“.

Cifra de afaceri RCS&RDS a fost de peste un miliard de euro, continuă specialistul, dar şi datoriile sunt pe măsură „şi se amortizează undeva, la orizontul anilor 2023 – 2024, dacă până atunci cash-flow-ul e pozitiv. La această companie, situaţia financiară este destul de delicată“.

Telekom România are o situaţie financiară mult mai bună, chiar dacă a pierdut poziţia de lider, „dar eu cred că, totuşi, are o piaţă semnificativă în România şi statul român ar trebui să acţioneze astfel ca integritatea companiei să fie păstrată“, spune Valentin Ionescu.

Investiţiile, făcute din profit

Grupul ceh CEZ, pe de altă parte, vrea să-şi vândă afacerile din România, atât pe distribuţie şi furnizare (concentrate în Oltenia), cât şi pe producţia de energie, concentrate în Dobrogea, potrivit unor surse din industrie citate de Profit.ro.

În producţia de energie electrică, sunt probleme de fond, explică Ionescu. Enel, de exemplu, a promis că face investiţii în Electrica Muntenia Sud, conform contractului de privati­zare, şi au fost mai multe procese cu statul român, dintre care unul la Paris

Pe unele statul le-a câştigat, pe altele le-a pierdut. Companiile ce au preluat fosta Electrica, în general, au promis ­investiţii. „… şi ­le-au făcut din profitul obţinut pe teritoriul României, nu din banii pe care trebuiau să-i aducă în ţară, ca investiţii“, detaliază expertul în ­management.

„Trebuie respectate clauzele contractuale. Nu e normal să te angajezi că vii cu banii şi tu, de fapt, faci investiţii din profitul pe care îl faci în România, chiar din filiala preluată. Tu nu aduci în realitate nici un ban. Aceasta e o încălcare a unor obligaţii contractuale“, susţine Valentin Ionescu.

„Pleacă – nu pleacă, aceasta este altă discuţie, dar nu înseamnă că statul trebuie să-şi abandoneze interesele. Clauzele contractuale trebuie respectate. Foarte mulţi au venit aşa şi nu au investit de fapt nici un ban“, a spus RL Ionescu.

Impactul? Incalculabil, dar foarte mare

România e dependentă de investiţii străine, nu e un stat care să-şi permită să nu aibă investitori străini. Care este impactul, dacă lucrurile continuă pe trendul actual?

„Impactul nu se poate calcula decât în funcţie de modul în care se pot realiza aceste tranzacţii, altfel nu ai cum să calculezi. Deocamdată, poţi să spui doar atât: dacă se împarte Telekom România, impactul e foarte mare pe piaţa telecom, dar nu ştii cum va fi. Totuşi, se ridică probleme foarte mari de concurenţă“, afirmă expertul în management.

Aceste mişcări reprezintă cumva şi o oportunitate pentru un guvern să aducă în viitor nişte investitori mai buni, mai puternici, mai res­ponsabili în România?

„Rolul unui guvern nu e să aducă investitori, ci să creeze cadrul legal ce favorizează investiţiile străine. Atât, nu să se preocupe de aducerea investitorilor. Dar statul poate să facă altceva: să nu permită ca anumiţi investitori să-şi bată joc de ceea ce au promis, s-au angajat să facă, conform contractului, şi să nu permită investitorilor ruşi să pătrundă pe pia­ţa românească“, a spus RL Valentin Ionescu.