La fiecare meci, imaginile sunt captate de minimum 25 de camere. În funcţie de solicitări, numărul acestora se poate dubla. Fazele litigioase sunt „lămurite” imediat.
Spectatorii au remarcat, cu siguranţă, nu numai acurateţea imaginilor de la Campionatul Mondial de fotbal, dar mai ales promptitudinea cu care acestea surprind fiecare colţ al terenului. Astfel, fazele litigioase sunt „lămurite” imediat – dacă nu pentru arbitrii, măcar pentru fanii aflaţi în faţa televizoarelor – de imaginile care prezintă în detaliu, parcă de la 10-15 centimetri de locul acţiunii, orice contact.
Cine dă semnalul
Trei milioane de oameni se vor afla, cumulat, pe cele 10 stadioane de la Campionatul Mondial, însă nu mai puţin de 26 de miliarde de fani ai fotbalului se vor afla în faţa televizoarelor, tot cumulat, pe întreaga durată a competiţiei. De aceea, acurateţea imaginilor este vitală pentru FIFA şi organizatorii ediţiei din Africa de Sud.
Host Broadcast Services (HBS) este firma elveţiană care „produce semnalul” de la Mondiale începând cu ediţia din 2002. Altfel spus, produce imaginile şi sunetul şi le livrează în toată lumea celor care au plătit pentru a le primi. Iar acum sunt 214 ţări sau regiuni independente care au contracte pentru a primi imaginile din Africa de Sud, HBS producând 22.750 de ore la acest Mondial! La fiecare meci sunt cel puţin 25 de camere care captează imaginile, dar numărul lor se poate dubla dacă există solicitări. Pe lângă meciurile propriu-zise, HBS produce şi „programe adiacente” instalând camere suplimentare la meciuri la cererea anumitor posturi TV, realizând interviuri în cele 30 de studiouri special amenajate sau făcând diverse reportaje care interesează televiziunile din ţările participante.
Interesant este faptul că, pe lângă cei de la HBS, în Africa de Sud se află şi reprezentanţi ai majorităţii posturilor de televiziune care preiau semnalul de la deţinătorul acestor drepturi, rolul lor fiind de a prelucra imaginile primite şi a le adapta cerinţelor publicului din ţara lor. Din acest punct de vedere, doar două exemple: ITV England are o echipă de 200 de persoane care transmit 24 de ore din 24 şi, pe lângă meciuri, realizează şase emisiuni zilnice în direct, iar Televisa Mexico a trimis 220 de oameni, care acoperă nu numai informaţiile despre naţionala aztecă, ci şi despre echipele care interesează întreaga Americă Latină.
Pionierat 3D
Ediţia din 2006 se părea că a oferit totul în materie de TV, transmisiunile în premieră în format High Definiton (HD), cu o imagine de cel puţin cinci ori mai bună decât cea normală, impresionând pe toată lumea. Ei bine, lucrurile nu s-au oprit aici. Pentru prima oară în istoria competiţiei, acţiunea de pe teren este transmisă în 2010 în format 3D. FIFA şi Sony au realizat un parteneriat prin care 25 de partide de la acest Mondial beneficiază de transmisiuni cu camere de ultimă generaţie, care permit vizualizarea 3D. De asemenea, Sony va realiza un film în format 3D, despre Mondial, la finalul competiţiei. Date fiind condiţiile tehnice de care e nevoie pentru a filma, imaginile în format 3D sunt de pe cinci din cele 10 stadioane şi implică mai puţin de jumătate din cele 64 de meciuri, adică 25. Soccer City şi Ellis Park din Johannesburg, Durban, Cape Town şi Port Elizabeth sunt locaţiile alese. Interesant este faptul că imaginile 3D de la Mondiale pot fi urmărite în circa 4.000 de magazine Sony din întreaga lume, 1.300 fiind în Europa.
Unul dintre partenerii cei mai importanţi ai FIFA este China Central Television (CCTV), postul naţional de televiziune care transmite prin nu mai puţin de 38 de canale pentru mai bine de un miliard de persoane. Numai la meciul Coreea de Sud-Grecia, de la acest Mondial, s-au uitat 24 de milioane de persoane pe CCTV5.
