Specialistul danez Jan Gehl, arhitectul oraşului Copenhaga şi consultantul administraţiilor Londra, New York şi Melbourne, are propuneri şi pentru Bucureşti.
„Dacă oamenii nu ar avea unde parca, vor fi nevoiţi doar să meargă” şi „dacă scapi de 2-3% din parcări, poate şoferii nu vor observa”, a remarcat arhitectul Jan Gehl vorbind despre traficul unui mare oraş, aşa cum este şi Bucureştiul. Recunoscut drept unul din principalii urbanişti ai capitalei daneze, Copenhaga, Jan Gehl este de părere că intervenţiile asupra traficului într-un spaţiu urban nu trebuie să fie agresive, ci dimpotrivă, treptate. În oraşele mari „mai multe drumuri înseamnă mai mult trafic”, iar acolo unde „s-au desfiinţat drumurile suspendate sau şosele, traficul s-a rezolvat de la sine”, în plus „oamenii au început să călătorească mai mult cu transportul în comun”.
Marile transformări din Copenhaga au început discret în urmă cu 50 de ani şi s-au petrecut continuu. La început populaţia a fost total împotrivă, au protestat şi nu au vrut să renunţe la maşini. „Considerau că nu sunt italieni ca să aibă nevoie de spaţii de promenadă şi nici vremea nu le permitea să petreacă mult timp în aer liber. Peste câţiva ani au devenit italieni”, glumeşte Jan Gehl.
Arhitectul atrage atenţia că fiecare transformare urbană trebuie să ţină cont de mediu şi de locuitorii oraşului. „Acolo unde spaţiile în aer liber sunt de calitate mediocră, vor avea loc doar activităţi strict necesare”, dar dacă „spaţiile libere sunt de bună calitate”, nu numai că „vor dura ma mult”, dar acestea „vor atrage şi o gamă largă de alte activităţi opţionale”, atrage atenţia Gehl.
În viziunea sa oraşele trebuie să fie în primul rând pentru oameni şi să-i facă pe aceştia cât mai vizibili. Copenhaga s-a transformat în decurs de câţiva ani într-un adevărat paradis pentru biciclişti, cu spaţii în care oamenii interacţionează direct. Procesul gradual a implicat numeroase studii şi monitorizări ale vieţii urbane, pentru adaptarea noilor proiecte la modul în care oamenii folosesc spaţiile, la necesităţile şi dorinţele lor.
Viaţa între clădiri
Arhitectul danez Jan Gehl, unul dintre cei mai titraţi specialişti în domeniu, a susţinut o conferinţă pe tema transformărilor oraşelor, lansând totodată un adevărat ghid pentru profesionişti, volumul „Viaţa între clădiri. Utilizările spaţiului public”. Cartea reprezintă un îndreptar pentru modificarea spaţiului urban şi atrage atenţia arhitecţilor de a construi ţinând cont de mediul înconjurător. Apărută în 1971, cartea a fost completată, revizuită şi tradusă în peste 15 limbi, fiind adăugate constant materiale noi şi ilustraţii.
Jan Gehl (75 ani) realizează proiecte prin care transformă mediile urbane de peste patru decenii în încercarea de a face oraşe mai bune, energice, sănătoase, sigure, atractive şi sustenabile, îmbunătăţind astfel calitatea vieţii. Este fondatorul biroului de arhitectură şi consultanţă urbană, „Gehl Architects”. A elaborat studii şi strategii urbane pentru Londra, New York, Melbourne, Cape Town, Muscat, Wellington, Guangzhou, fiind considerat unul dintre cei mai influenţi arhitecţi din ultimul deceniu.
Evoluţia urbanistică
Gehl a făcut un scurt istoric al evoluţiei arhitecturii, porind din anii ’60, pe care îi numeşte „The good old days”, când arhitecţii nu aveau o cunoaştere solidă a necesităţilor oamenilor pentru care construiau, iar oraşele erau extinse doar prin adăugarea de clădiri. Tot în acea perioadă, când maşinile au invadat centrele urbane, se construiau numeroase drumuri pentru acestea, iar oamenii deveneau, practic, invizibili. Apoi au urmat anii `70, pe care îi numeşte „The abandoned city”, care au reprezentat perioada unei lumi total mecanizate, în care oraşele păreau depopulate. Urmatoarea etapă, anii `80, a însemnat în termini arhitecturali recucerirea oraşului – „Reconquered city” – o perioadă în care oraşe precum Barcelona, Freiburg, Portland, Bogota sau Melbourne au devenit mai „umane”. Mijloacele de transport în comun au fost îmbunătaţite, iar bicicletele au început să fie folosite în mod frecvent. Centrele aglomerate din oraşe precum New York (Times Square şi Broadway) au fost transformate în zone pietonale.
Acum, la începutul secolului XXI, când oraşele de pe toate continentele sunt afectate de mari schimbări în cadrul proceselor de dezvoltare şi/sau modernizare, se urmăresc principii umaniste de planificare urbană pe care Gehl le prezintă detaliat în carte.
