11.7 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialFelix J. Palma, un star al literaturii SF

Felix J. Palma, un star al literaturii SF

Felix J. Palma este un reputat scriitor spaniol, autorul bestsellerului „Harta timpului”, care a fost publicat în 25 de ţări şi a fost recompensat cu o serie de premii prestigioase. Prozatorul s-a aflat zilele acestea la Bucureşti pentru a-şi lansa o nouă carte, intitulată „Harta cerului”, prilej cu care a acordat un interviu „României libere”.

 

Lucrările lui Felix J. Palma sunt un amestec inedit de literatură fantastică şi romance creând astfel un gen plăcut cititorilor de ambele sexe. Dacă bărbaţii sunt foarte interesaţi de latura SF a scrierii, doamnele vor găsi mereu plăcută povestea de dragoste nelipsită din romanele sale. În noul său volum, „Harta cerului”, care a văzut de curând lumina tiparului la Editura Trei, Felix J. Palma îl are ca personaj central pe marele scriitor de science-fiction H.G. Wells. Despre noua sa carte şi despre părintele literaturii SF am vorbit şi noi cu scriitorul spaniol.

 

Ce v-a fascinat atât de tare în scrierile lui H.G. Wells?

Wells este unul dintre autorii mei preferaţi încă de pe când eram copil. El a fost fără îndoială un vizionar, care practic a pus bazele literaturii SF împreună cu Jules Verne. Şi înclin să cred că a făcut acest lucru chiar fără să-şi dea seama. În plus, el a creat şi un sub gen al literaturii SF, şi anume tema călătoriei în timp, inventând chiar o maşină cu care personajele sale să poată voiaja. El a inventat călătoria în viitor, într-o lume îndepărtată în timp şi-n spaţiu, dar ceea ce urmărea de fapt era să facă o critică socială, prin aceste parabole SF el punând la zid societatea victoriană foarte rigidă, foarte încorsetată. În tentativa lui de a critica societatea vremurilor sale (el nu a abandonat de altfel niciodată pamfletele politice), este posibil să nu fi realizat că a creat astfel un nou gen literar. Aşa că mie mi s-a părut normal să aduc un omagiu acestui titan al literaturii transformându-l într-un personaj care joacă într-un fel în viaţa sa. El apare cu nume şi prenume în carte şi întâmplările la care ia parte în roman sunt în bună măsură legate de opera lui.  

H.G. Wells voia să facă, de fapt, critică socială. Dvs. intenţionaţi acelaşi lucru prin volumele pe care le scrieţi?

Nu în mod intenţionat. Dar e posibil ca unii să poată citi romanele mele în această cheie. Ca scriitor, nu ai niciodată control asupra cititorilor. Cel mai bun exemplu este chiar Wells. El a avut ca primă intenţie critica socială, pe care a îmbrăcat-o în haina aceasta fantastică. Numai că cititorii au ales din cărţile sale doar acest „înveliş”.  Ei au fost mult mai marcaţi de ideea călătoriei în timp şi de maşinăria pe care Wells a inventat-o ca vehicul pentru acest voiaj decât de critica socială. În „Războiul lumilor”, prin invazia marţiană asupra Angliei, Wells a vrut de fapt să critice colonialismul britanic. Imperiul părea indestructibil şi englezii erau  foarte mândri de asta. Atunci Wells a creat o parabolă, o invazie a marţienilor care ar face cenuşă această construcţie politică aparent indestructibilă. Prin violenţa marţienilor el făcea referire la brutalitatea cu care se purtau britanicii în teritoriile colonizate. Numai că acest mesaj nu a ajuns la cititori. Pentru ei a fost mult mai fascinantă ideea că pe Marte ar exista viaţă şi că marţienii ar putea invada Pământul.

Călătoria în timp nu i-a fascinat doar pe contemporanii lui Wells, ci şi pe noi, cei de azi. Credeţi cumva, într-un colţ adânc al sufletului, că un astfel de voiaj ar fi posibil vreodată?

Mi-ar plăcea să pot crede, dar, în urma documentării pentru romanele mele (am citit cam tot ce s-a scris pe tema asta şi am văzut toate filmele ce tratau acest subiect, fie filme de ficţiune, fie documentare ştiinţifice), am ajuns la concluzia că, deşi teoretic pare posibil, în practică este imposibil pentru că universul are nişte legi care împiedică acest lucru.

Citind romanul dvs, am remarcat că în epoca lui Wells era un adevărat business să vinzi această iluzie. Exista chiar şi o agenţie de voiaj specializată. Cum de oamenii se lăsau pe atunci păcăliţi aşa uşor?

Epoca aceea era una mult mai naivă, mai credulă şi cu o nevoie de visare mai mare decât a noastră. Mai rămăseseră încă multe lucruri şi locuri de descoperit. Era vremea expediţiilor,  a călătoriilor. Cum în fiecare zi se descoperea ceva nou, oamenii erau însufleţiţi, entuziasmaţi şi sperau că pot ajunge într-o zi pe Marte, pe Lună, în centrul Pământului şi să găsească acolo viaţă.

Asta înseamnă că nouă, celor care ne-am pierdut, pare-se, ingenuitatea, ne-a rămas ca vehicul de a călători în timp şi de a visa doar literatura?

Ştiinţa descoperă în continuare lucruri noi, dar omul de azi e evident că a pierdut mult din capacitatea de a mai fi surprins de ceva.

Romanul dvs este şi unul de dragoste. Ce rol are iubirea în această călătorie în timp?

Dragostea este motorul acestui vehicul. Totul se face în romanele mele din iubire: călătoria în timp se face din dragoste, invazia marţienilor se face din dragoste. Viaţa în sine are la bază iubirea.

Apropo de invazia marţienilor. Credeţi că azi oamenii s-ar mai putea panica atât de tare cum au făcut-o americanii în 1938 când Orson Welles a citit la radio „Războiul lumilor” de H.G. Wells, iar ascultătorii chiar au crezut că au fost invadaţi de marţieni?

S-a demonstrat atunci puterea uriaşă pe care o avea radioul în acele vremuri. S-a mai demonstrat şi că, având un bun scenariu, nişte actori decenţi şi doar câteva efecte speciale poţi băga în panică o ţară întreagă. Au existat oameni care chiar jurau apoi că au văzut farfurii zburătoare. E drept că Orson Welles a făcut-o şi foarte inteligent. Era un program de varietăţi care se transmitea în direct. Emisiunea obişnuită a fost întreruptă de un buletin de ştiri care anunţa invazia marţienilor. Intrau în direct de pe „teren” martori oculari care povesteau cum marţienii au coborât din nave spaţiale pe nişte cilindri, li se luau interviuri unor ofiţeri ai armatei care explicau şi ei ce măsuri s-au luat şi ce strategie au pentru a purta acest război al lumilor. Totul era în direct, chipurile şi cât se poate de real. Evident că şi martorii şi militarii erau de fapt actori. Nici Orson Welles nu şi-a imaginat ce nebunie va ieşi. El a vrut să facă o poantă de Halloween, dar nu şi-a închipuit că americanii vor muşca nada. Unul dintre scenariştii acestui show radio avea să scrie mai târziu scenariul la filmul „Casablanca”. Acest scenarist i-a spus lui Welles că nu va fi nimeni interesat de poveste dacă acţiunea va fi plasată ca în roman, în Anglia. Au decis atunci ca invazia marţienilor să se facă undeva în Statele Unite. Au pus o hartă pe masă, au aruncat un creion în aer şi acesta a căzut pe New Jersey. Şi aşa a fost ales locul invaziei.

Dacă aţi fi PR-ul cărţii dvs,  ce le-aţi spune oamenilor: de ce merită  romanul „Harta cerului” să fie citit?

Pentru că este un omagiu adus cărţilor care ne-au făcut să visăm în copilărie. 

Cele mai citite

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...

Toți cei 45 de pasageri dintr-un autobuz și-au pierdut viața într-un accident în Africa de Sud

Aproape toţi pasagerii dintr-un autobuz, 45 de persoane, şi-au pierdut viaţa joi în Africa de Sud într-un accident rutier grav, după ce vehiculul în...

Tendințe de Culori și Materiale pentru 2024: O Privire Asupra Designului Interior

Anul 2024 aduce o schimbare notabilă în preferințele de culori și materiale în lumea designului interior, reflectând o nevoie crescândă de confort, sustenabilitate și...
Ultima oră
Pe aceeași temă