Cum a ajuns o campioană a Franţei să concureze pentru România

Cu sânge românesc, deşi născută în Franţa, însă antrenată acolo, la cel mai înalt nivel, în schiul alpin, Ania Caill, de 16 ani, campioană a Franţei în 2011 la categoria ei de vârstă, va concura de-acum încolo sub drapelul României în competiţiile internaţionale de juniori, după o înţelegere între federaţiile de schi din cele două state. Ania se pregăteşte pentru prima mare încercare din cariera ei – Olimpiada de iarnă din 2014.

Să vorbeşti despre un sport de iarnă precum schiul tocmai acum, în plină vară, poate părea ciudat. Dar nu este deloc aşa, pentru că exact în perioada asta se fac transferurile sportivilor de performanţă de la un club la altul sau chiar de la o ţară la alta. Adică dintr-un motiv întemeiat, deşi eşti născut într-o ţară, să concurezi sub steagul altei ţări. Ei bine, cu ocazia asta am descoperit povestea unei fete de 16 ani, Ania Caill, care e născută în Franţa, dar are sânge de român. Cu câteva zile în urmă, Federaţia Internaţională de Schi şi-a dat acordul ca Ania să concureze pentru România la competiţiile internaţionale pentru juniori. Trebuie spus că în schi eşti junior până la vârsta de 21 de ani, conform regulamentului acestui sport.

Ania este deja o sportivă cu renume în schiul alpin, câştigând campionatul Franţei, în 2011, la categoria ei de vârstă. A ocupat primul loc la juniori şi iarna trecută, la Super – G. Şi tot în sezonul trecut a participat la peste 30 de competiţii din Franţa şi din alte ţări, clasându-se pe poziţii fruntaşe. Proba la care Ania se pricepe cel mai bine este viteza. Pentru vârsta ei, după toate aceste rezultate, este clasată pe locul şase în competiţiile juniorilor din campionatul internaţional, având 60 de puncte. Cu cât ai mai puţine puncte, cu atât eşti mai valoros. Sportivii care au sub 100 de puncte, adunate după diverse concursuri naţionale şi internaţionale, sunt consideraţi de excepţie. Mai mult decât atât, astfel de sportivi sunt în mod automat calificaţi la competiţii de prestigiu, precum olimpiadele de iarnă.

Pasiunea pentru schi, descoperită la 9 ani

Dincolo de toate aceste lucruri, trebuie spus că povestea Aniei scoate în evidenţă şi un alt aspect – fata s-a pregătit, încă de la nouă ani, în Franţa, în condiţii excepţionale, în comparaţie cu România, unde baza materială e la pământ. Să vină astfel o concurentă pregătită în Franţa şi să concureze pentru România, e chiar o şansă, recunosc chiar oficialii Federaţiei Române de Schi. Am cunoscut-o pe Dana, mama Aniei. Dana a plecat în 1991 din România şi a studiat în Franţa, la Universitatea de Matematică din Limoges. E totuşi o femeie dedicată sportului – în România a practicat karate şi schi. După ce s-au născut cele două fete ale ei, în Franţa – Ania şi Andra -, Dana s-a mutat în sudul acestei ţări, la Perpignan, aproape de Pirineii Occidentali, povesteşte ea. Acolo a găsit un post de profesoară de matematică. Trebuie să faci şi sport cu elevii tăi, ca profesor, aşa că Dana mergea nu numai cu clasa ei, dar îşi lua şi propriile fete, şi plecau spre Fontromeu, pe drumul spre Andorra, la 2.500 de metri altitudine, să facă schi. Norocul a fost ca după aceea Dana să primească un post de profesor chiar la Fontromeu, unde există un liceu cu profil sportiv. Aici vin copii din Franţa, dar şi din alte ţări, pentru a face schi de înaltă clasă. Ania avea 9 ani când a pornit pe drumul schiului. „Era destul de mare să înceapă la vârsta asta acest sport”, spune Dana. Şi asta în condiţiile în care, în Franţa, pregătirea viitorilor schiori de performanţă începe încă de la 3 ani. Fac alunecări, sunt angrenaţi în tot felul de jocuri. La vârsta de 6 ani copiii participă la primele lor competiţii cu caracter naţional. Se fac astfel selecţii, să se vadă cine are talent. Ania a sărit practic peste multe etape, s-a pregătit intens, iar la 11 ani era campioană în competiţia Pirineilor. Concursul s-a ţinut în Andorra, unde au fost 80 de concurenţi de vârsta ei, îşi aminteşte Dana. „De atunci îi plăcea foarte mult viteza”, spune mama ei. Bine pregătit, zice ea, un copil de numai 10 ani poate să atingă pe pârtie 60 de kilometri pe oră. Ania s-a remarcat pentru prima oară, în mod decisiv, în 2006, când a ocupat locul al X-lea în Campionatul Franţei.

Viaţă dură de sportiv în Franţa – antrenamente iarna, carte vara

Ania intrase deja în vederile oficialilor schiului francez. Rezultatele bune i-au dat dreptul de-a se antrena în Alpi, la baza de la Val-d’Isere, unde există un liceu sportiv. Antrenamentele se des­făşoară aici tot timpul anului. Iarna, pe pârtiile pline cu zăpadă, iar vara, pe gheţar. Taxa de şco­larizare este însă destul de mare, de 7.000 de euro pe an. Mama ei a susţinut-o. „Am făcut împrumuturi, pentru că vedeam cât de important a devenit schiul pentru fiica mea”, zice Dana. Antrenamentele cereau efort maxim din partea copiilor – coborâre pe pârtie, mers cu bicicleta pe munte, alergări pe poteci, mers cu rolele pe şosea şi pe lângă toate astea – hochei. „Schiorul e un atlet complet, el trebuie să aibă abilitate în mişcări. Toate acestea se dezvoltă şi prin alte sporturi, decât schiul”, explică Dana. A urmat selecţia la nivel naţional pentru cei mai buni schiori ai Franţei, Ania intrând de la 14 ani în această competiţie a juniorilor. La probe ca uriaş, slalom, super-uriaş, super-combinat era între primii cinci concurenţi. Sunt selectaţi în astfel de com­petiţii primii 70 de copii, din cel puţin 1.000, câţi participă la asemenea concursuri. Datorită rezultatelor bune, Ania şi-a câş­tigat un loc în liceul „Speranţa”, la Noutier, tot în Alpi. Aici elevii învaţă carte doar în timpul verii, antrenamentele la schi fiind iarna. De data asta, cea mai mare parte a cheltuielilor de şcolari­zare nu mai sunt plătite de părinţi, copiii fiind sus­ţi­nuţi de statul francez.

Înţelegere între Franţa şi România pentru viitorul Aniei

Apăruse însă o problemă pentru Ania, în condiţiile în care ea ţinteşte spre Olimpiada de iarnă de la Soci, din 2014. Naţionala de juniori a Franţei nu are decât două locuri disponibile şi deja există două fete mai bine cotate decât Ania. Deci ea nu va putea să participe la Olimpiadă din partea Franţei. Pentru ca totuşi atâţia ani de pregătire să nu se risipească, şi mai ales valoarea acestei fete să nu fie marginalizată, au început discuţii între federaţiile de schi din Franţa şi România. „Directorul tehnic naţional al Federaţiei franceze, Fabian Saquez, a spus că nu se va opune ca Ania să reprezinte România”, ştia Dana de modul pozitiv în care au început, încă din acest an, discuţiile între România şi Franţa. Un schimb de scrisori între cele două ţări, apoi dosarul înaintat Federaţiei Inter­na­ţionale de Schi şi iată că la începutul lunii iunie 2012 forul internaţional a dat un răspuns favorabil – Ania va concura sub culorile României. Asta nu înseamnă că statul francez şi-a luat, cel puţin pentru moment, mâna de pe Ania. Dana spune că în vara asta fiica ei se va antrena în continuare pe gheţarii din Alpi, iar în septembrie este programată plecarea în Chile, cu echipa Franţei, „pentru un stagiu de viteză”.

Schiorii români se simt acasă mai mult în Austria

Cât de amară e diferenţa între România şi Franţa! Antrenorul lotului naţional de schi din România, Florin Cristea, spune că echipa noastră naţională nu are aici, în România, o pârtie pe care să se poată antrena gratuit. Când foloseşti telescaunul, la o şedinţă de antrenament, trebuie să plăteşti 200 de euro pentru fiecare concurent în parte. „Când merg în Austria cu lotul naţional dau 240 de euro pe an, pentru un abonament al tuturor sportivilor, şi am la dispoziţie patru pârtii”, zice interlocutorul. E clar, se simte mai acasă în Austria decât în România, la antrenamente, iar Florin Cristea e total de acord cu ideea asta. Antrenorul român spune, în privinţa Aniei, că e foarte valoroasă, prin rezultatele ei de până acum. „E mult peste sportivele de aceeaşi vârstă din ţara noastră”, e convins Florin. El completează că principalul avantaj al Aniei e modul în care se antrenează, aproape tot anul, în Franţa, faţă de sportivii de la noi, care nu se pot pregăti decât în cele câteva luni de iarnă din România. Cu toate astea, nici sportivii noştri nu pot fi trecuţi cu vederea, un exemplu fiind Edith Miklos, remarcată prin buna prestaţie la campionatele internaţionale de juniori din ultimii ani. Un alt nume de referinţă e Paul Pepene, campion mondial la tineret. Trebuie remarcată şi Reka Ferencz – campioană mondială la juniori. Problema copiilor şi juniorilor din România, adaugă antrenorul Florin Cristea, e că la noi au loc prea puţine concursuri, cam opt pe an, aşa încât cu greu se poate discuta de o selecţie reală a valorilor. Culmea e că mai multe concursuri de prichindei se făceau până în 1989 – cel puţin 20 pe an. La toate astea se adaugă şi problema echipamentului. Eşti părinte şi ai un copil care vrea să schieze? Atunci trebuie să scoţi din buzunar cel puţin 2.000 de euro pe an. Se ajunge astfel la ingrata situaţie în care selecţia valorilor nu se face neapărat după talentul copiilor, ci mai ales după posibilităţile financiare ale părinţilor.

România, departe de marile puteri ale schiului mondial

Ceva investiţii abia în ultimii ani s-au făcut pentru modernizarea pârtiilor – la Poiana Braşov, Predeal, Câmpulung Moldovenesc, Râşnov, Sinaia, Azuga, Miercurea Ciuc, Şuior şi Arieşeni. Avem şi trei trambuline, de nivel K-90, pe care un schior poate să sară la peste 100 de metri dis­tanţă. „Investiţiile vor trebui con­tinuate. Pârtiile au nevoie de logistică şi sisteme de siguranţă”, spune secretarul general al Federaţiei Române de Schi-Biatlon, Puiu Gaspar. Cu toate astea, ţara noastră rămâne la un nivel foarte slab pe plan mondial. Noi avem în total doar 60 de kilometri de pârtii. Să ne comparăm cu Franţa şi Austria ar fi jenant -acolo fiecare staţiune montană are un domeniu schiabil de cel puţin 180 de kilometri. Suntem întrecuţi până şi de Bulgaria, cu un total de 200 de kilometri de pârtii, vecinii noştri organizând de mai mult timp concursuri internaţionale de schi. România are la momentul actual 600 de copii legitimaţi în 50 de cluburi de schi. „Sperăm ca după modernizarea pârtiilor să apară şi rezultatele”, spune oficialul Fede­ra­ţiei noastre. România are echipe deja formate pentru viitoarele concursuri internaţio­nale – câte patru fete şi patru băieţi la schi alpin, două fete şi patru băieţi la sărituri, patru fete şi patru băieţi la schi fond, două fete şi patru băieţi la snowmobil, patru fete şi patru băieţi la biatlon. „Ania este liderul generaţiei sale la schi alpin”, remarcă Puiu Gaspar. Cel mai greu răspuns este legat de banii necesari pregătirii echipelor noastre. Se contează atât pe fonduri ale Federaţiei, pe sprijinul Comitetului Olimpic Român, al Autorităţii pentru Sport, cât şi pe sponsori. Dacă ne gândim numai la Ania, la nivelul valorii sale, pregătirea ei sportivă necesită în fiecare an 50.000 de euro, în echipamente şi cantonamente, apreciază Puiu Gaspar. După ce toate actele vor fi făcute, prin trecerea Aniei sub culorile României, fata asta trebuie legitimată la un club de schi de la noi, cel mai probabil la Caraiman-Buşteni, după cum ne-au spus reprezentanţii Federaţiei. Ania vine într-un moment prielnic sub drapelul României – ţara noastră va organiza anul viitor, în februarie, o competiţie inter­naţională de anvergură: Festiva­lul Olimpic al Tineretului European, la care sunt aşteptaţi peste 1.500 de sportivi. Vom avea şi noi atunci atuurile noastre…