La megafestivalul KaZantip de rave, tehno şi electro de pe coasta Crimeii, în perioada 31 iulie-21 august, sunt aşteptaţi peste 150 de mii de oameni.
La o aruncătură de băţ de Sf. Gheorghe din Deltă, în Peninsula Crimeea s-a născut o nouă Ibiza, dar ceva mai proaspătă şi mai dinamică: Republica KaZantip sau Z. Aici se desfăşoară de câţiva ani unul dintre cele mai neconvenţionale festivaluri de muzică electro, a cărui notorietate a depăşit graniţele Ucrainei. Intrarea se face pe baza unui tichet, valabil 5-6 săptămâni, care costă 100 euro. Anual la festival vin cel puţin 150.000 de vizitatori.
300 de DJ pe 14 scene
Festivalul KaZantip şi-a luat numele după promontoriul unde se construia un reactor nuclear, lucrare abandonată după 1989. La început, concertele chiar se ţineau în turbinele centralei nucleare, în Shkolkine (mica peninsulă în peninsula mare Crimeea, la extremitatea căreia se află capul Kazantyp). Comunitatea s-a mutat pe plaja de la Popovka, lângă Simferopol, şi aici a rămas. „Republica” se întinde pe o suprafaţă de peste 6 hectare. Festivalul a luat amploare: în virtuala „republică” vin la fiecare ediţie peste 300 de DJ (unii dintre ei fiind cel mai bine cotaţi), cărora li se pun la dispoziţie 14 scene pe care pot mixa nonstop, după cum vor. Nu există un program fix, nu sunt capete de afiş, însă cunoscătorii ştiu cât de valoroşi sunt fiecare. Ziua este la fel de agitată ca şi noaptea, poate excepţia o face răsăritul soarelui, care, prin voluptatea sa, culorile unice şi marea liniştită, îi mai face pe petrecăreţi să prelungească clipele de odihnă. Altfel, aici e o nebunie: surfing, kitesurfing, înot, sporturi de plajă şi de apă, ateliere de artă, freak parade, spectacole, instalaţii, plajă, topless sau textile-free. Datorită aşezării sale, aici soarele apune, şi nu răsare, în mare.
Istoria unui vis de vară
Primul festival a avut loc în 1991, când Ucraina se lupta să se desprindă de Uniunea Sovietică, iar creatorul autointitulatei republici KaZantip este Nikita I (Nikita Marshunok pe numele real). La început el nu s-a gândit la ceva de mare amploare, ci doar căuta un pretext pe baza căruia să poată prelungi perioada de windsurfing, imediat după ce pescuitul intra în perioada prohibită şi toată lumea pleca acasă. Aşteptările nu au fost confirmate, însă Nikita a avut o altă idee: să introducă muzica trance şi tehno, foarte la modă în vestul Europei la începutul anilor ’90. Festivalul propriu-zis are loc la finalul sezonului, timp de trei săptămâni. „KaZantip nu este doar cel mai mare festival de muzică electronică din Ucraina, ci este o republică virtuală în totalitate dedicată muzicii, distracţiei, fericirii şi iubirii”, se arată pe site-ul festivalului. Cuvântul cheie „schastie” (fericire) este decretat drept Carta republicii, reflectând întreaga filosofie a fiecărui oaspete odată ajuns aici.
„O lume boemă”
Un turist român care a participat la festivalul din 2008 povesteşte pe blogul său: „Un sătuc liniştit, unde există o stradă principală, o piaţă, un oficiu poştal şi un bancomat (…). Două lumi total diferite. Cea de pe plajă, o lume boemă guvernată de sex, drugs&techno şi implicit… de iluzia de libertate. Şi cea din satul convenţional, unde timpul curge în limitele lui calendaristice. Totul e ieftin. Totul e să rezişti 5 săptămâni. De la ciorbele tătăreşti până la relaţiile de o noapte scăldate în alcool şi căsătoriile în stil Las Vegas, care nu durează decât, eventual, până la următorul apus. E o diferenţă frapantă între restul Crimeii tradiţionaliste, unde femeile nu-şi dau niciodată sutienul jos pe plajă, distracţia încă se defineşte prin cântări live de hituri ruseşti eterne pe terase gen Mamaia anilor ’90, prin seri dansante în discoteci unde, dacă nu eşti în gardă, te mai plesneşte câte un Coco Jumbo la urechea revoluţionară. O Crimee plină de contraste: pe de o parte, locuri sălbatice şi spectaculoase, unde se sare de pe stânci, se mănâncă midii abia pescuite de pe pietre, se bea până dimineaţa devreme, se comunică uşor cu oamenii chiar dacă abia rupi o înjurătură pe ruseşte, se urcă pe munţi şi de acolo se admiră Marea Neagră măritată cu nşpe mii de nuanţe de albastru… pe de altă parte, te întâmpină o armată de mămici care-şi cară cu o mână copiii şi cu cealaltă sticla de bere şi ţigara în miezul zilei. Două tipuri de sălbăticii care se derulează în faţa ochilor turistului, care nu ştie dacă să fie fascinat sau stupefiat. Eu cel puţin nu ştiam”.
The Observer: „Cei mai frumoşi şi respingători oameni”
Andy Capper, jurnalist, scria în 2007 pentru The Observer că experienţa lui la KaZantip a fost şocantă, în primul rând pentru că nu-i place muzica techno sau rave. L-au debusolat şi dezgustat libertinajul sexual, alcoolismul şi consumul de droguri. El apreciază însă populaţia care alcătuia publicul festivalului – „în special din fostul bloc sovietic, poate cei mai frumoşi şi respingători oameni în acelaşi timp”. Ziaristul critică cu aroganţa britanică, după cum chiar el recunoaşte, tot ce vede, de la hainele purtate de cei din jur până la fondator, Nikita Marshunok, pe care îl compară cu foştii lideri comunişti, pentru că s-a autointitulat preşedinte, premier, ministrul de externe sau al informaţiilor etc. Până la finalul articolului, Capper îşi exprimă nedumerirea, neînţelegând de ce acest public este atras de obscurantismul din jurul festivalului.
Acces
Se poate ajunge cu avionul la Simferopol (din Budapesta, Kiev sau Odessa), apoi o oră cu taxiul (cam 50$); cu trenul până la Evpatoriya, apoi cu autobuzul (3$) sau taxiul (20$), iar cu maşina se poate pleca din Galaţi, de unde vă aşteaptă circa 800 de km. Cazarea în Popovka sau orăşelul Mirniy poate ajunge la 10-15$ pe zi de persoană (cu duş afară) şi 20-30$ cu duş interior. Sunt şi camere de lux, cu 50$. Însă cele mai bune date, inclusiv despre cazarea în interiorul KaZantip, le puteţi găsi pe site-ul festivalului.
