Limbajul din Biblie este mai violent decât cel din Coran, arată o analiză comparativă făcută de un inginer american din New York, Tom Anderson, relatează 7sur7.be, citat de Agerpres.
Tom Anderson a creat un soft de studiere a textelor, care numără repetarea unui câmp lexical specific, dezvăluind prin urmare “tendinţele” precise de vocabular. Softul de analiză OdinText este menit să “îi ajute pe cercetători în studiile lor”, precizează site-ul menţionat, “scanând la rece conţinutul unei opere”, în mod obiectiv, fără idei preconcepute sau prejudecăţi confesionale şi culturale. Anderson a trecut astfel în revistă Vechiul Testament, Noul Testament şi Coranul cu ajutorul detectorului său de emoţii şi sentimente, pentru a identifica tonul general al fiecărei cărţi sfinte.
Bucuria, furia, dezgustul, tristeţea, frica, neliniştea, încrederea, aşteptarea au fost cuvinte cheie a căror apariţie şi repetare au fost analizate de OdinText. Concluziile au fost pline de învăţăminte. Astfel, noţiunea de “furie” apare mai des în Biblie, în timp ce cea de “bucurie” are mai multe apariţii în Coran, la fel ca “încrederea”, dar şi “frica”. Câmpurile lexicale ale tristeţii, surprinderii şi dezgustului sunt repartizate echitabil în cele două cărţi. Noţiunea de “iubire” este totuşi ceva mai prezentă în Biblie (3% în Noul Testament, 1,9 în Vechiul Testament şi 1,26 în Coran).
În ceea ce priveşte violenţa, softul a depistat prezenţa “omorului” şi a “distrugerii” în proporţie de 5,3% în Vechiul Testament, faţă de 2,8% în Noul Testament şi numai 2,1% în Coran. Vechiul Testament se distinge şi în privinţa noţiunii de “duşmani”, conceptul luând adesea forma “diavol/rău” în cartea sfântă a musulmanilor.
O altă constatare pertinentă a fost că “iertarea” şi “graţierea” sunt mult mai des evocate în Coran (6,3% faţă de 2,9% în Noul Testament şi 0,7% în Vechiul Testament), procent datorat mai ales prezenţei recurente a adjectivului “milostiv” asociat cu Allah.
Autorul cercetării ţine totuşi să relativizeze rezultatul observaţiilor sale, precizând că nu este o cercetare ştiinţifică fără cusur. Ea permite totuşi să se observe unele tendinţe susceptibile să demonteze tezele populiste şi discriminatorii în privinţa religiei musulmane, încheie 7sur7.be.
