Folosim cookie-uri pentru a personaliza conținutul și anunțurile, pentru a oferi funcții de rețele sociale și pentru a analiza traficul. De asemenea, le oferim partenerilor de rețele sociale, de publicitate și de analize informații cu privire la modul în care folosiți site-ul nostru. Aceștia le pot combina cu alte informații oferite de dvs. sau culese în urma folosirii serviciilor lor. În cazul în care alegeți să continuați să utilizați website-ul nostru, sunteți de acord cu utilizarea modulelor noastre cookie.

Cartea celor trei religii monoteiste

Cum în aceste zile traversăm ultima parte a Postului Mare, prilej de reconsiderare şi de repoziţionare a fiecărui creştin ortodox faţă de lucrurile cu adevărat importante, editura Humanitas vă propune o revizitare a ...

Share

Gabriela Lupu 0 comentarii

21.04.2013 - 17:33

Cum în aceste zile traversăm ultima parte a Postului Mare, prilej de reconsiderare şi de repoziţionare a fiecărui creştin ortodox faţă de lucrurile cu adevărat importante, editura Humanitas vă propune o revizitare a Cărţii fără de care omenirea întreagă nu ar fi ceea ce este.

Marţi seară, la ora 19.00, la librăria situată strategic lângă Cişmigiu se va lansa minunatul volum ”Cele mai frumoase povestiri din Biblie. Primul legământ” - traduse din ebraică, aramaică şi greaca veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu, cu un cuvânt însoţitor de Andrei Pleşu. Volumul conţine povestiri din Vechiul Testament, cărora istoria, arta şi literatura le-au dat, în timp, putere de mit.

Biblia, sămânţa din care au rodit cultura şi credinţa umanităţii

Iată ce spune Andrei Pleşu, cel mai proaspăt interpret român al parabolelor Mântuitorului, despre necesitatea lecturării acestui volum:

”Cartea aceasta pune la îndemâna cititorului una dintre sursele esenţiale ale culturii europene şi planetare. E vorba despre marile episoade narative ale unui text pe care trei religii impunătoare ale umanităţii (aşa-numitele „religii ale cărţii“, monoteismele „abrahamice“) l-au asumat ca text sacru: Vechiul Testament. Şi spaţiul creştin, şi cel iudaic, şi cel musulman includ, ca pe o temelie, substanţa epică a acestui străvechi monument religios. Avem de-a face cu un amplu inventar de referinţe istorice, mitologice şi simbolice, fără de care parcursul spiritual al lumii noastre nu poate fi înţeles. Sunt referinţe care au pătruns atât de adânc în fibra intimă a creativităţii universale, încât au devenit un fel de „locuri comune“, pe care mulţi le invocă „din auzite“, fără a le mai localiza în chip riguros. Tot omul cât de cât cultivat (sau cât de cât „dus la biserică“, indiferent de gradul lui de instrucţie) ştie câte ceva despre Adam şi Eva, despre Cain şi Abel, despre Turnul Babel, arca lui Noe, Sodoma şi Gomora, Samson şi Dalila, David şi Goliat, Viţelul de Aur, regina din Saba, Estera, Iosif şi fraţii săi etc. Nici istoria generală a artei, nici istoria literaturii mondiale, nici exegeza teologică, nici istoria filozofiei nu se pot dispensa de materia acestor legende fondatoare, de imagistica lor, de „ereditatea“ lor iradiantă. Decisiv, pentru cititorul creştin, e şi faptul că lectura acestor texte e de neocolit pentru înţelegerea Noului Testament, documentul axial al credinţei (sau măcar al culturii) sale. Pe scurt, ni se oferă o cheie inconturnabilă pentru descifrarea Scripturii, ca şi a capodoperelor artistice şi intelectuale care alcătuiesc, laolaltă, patrimoniul tradiţiilor noastre, modelul formaţiei noastre, matca mentalităţilor pe care le întruchipăm. (...)

În vremurile de azi, o carte ca aceasta e mai mult decât bine-venită. Ritmul în care trăim, configuraţia fiecărei zile (din care răgazurile, perioadele de otium fertil sunt, practic, evacuate) reduc până la o limită îngrijorătoare timpul rezervat altădată lecturii. Cine îşi mai permite astăzi luxul de a citi, în linişte, Pentateuhul, Cărţile Regilor, Cronicile, Psalmii, Proverbele, Ecleziastul şi marea literatură profetică, de la Osea la Daniel? Or, lucrarea de faţă oferă un „extract“ edificator din fluviul uriaş al literaturii vechi-testamentare, pentru uzul celor prea grăbiţi, prea ocupaţi, prea obosiţi ca să aspire la o cuprindere integrală a textului. Evident, cunoaşterea unei părţi nu înlocuieşte cunoaşterea ansamblului, dar poate măcar să dea o idee despre el şi să stârnească oarecare curiozitate. Şi, în orice caz, poate readuce în memorie reperele lui cardinale.”

Citește totul despre:

Comentarii

loading...