Cortina de Fier nu mai există. Sârma ghimpată, gardurile electrice, turnurile de control şi grănicerii înarmaţi până în dinţi ce păzeau odinioară temuta linie de demarcaţie dintre cele două părţi ale Războiului Rece au dispărut de mult. Sălbăticiunile aciuate în zonă, însă, au şi azi reţineri în a se avânta peste vechea frontieră, anunţă Radio Europa Liberă.
Comportamentul dobândit de-a lungul deceniilor de comunism persistă şi azi în rândul populaţiilor de cerbi care trăiesc de o parte şi de alta a frontierei de odinioară dintre defuncta Cehoslovacie şi fosta Republică Federală a Germaniei (RFG).
Atât de bine păzita graniţă din trecut traversează acum mai multe parcuri naţionale şi zone izolate, locuri preferate în perioada de vară de impunătoarele cornute. În spiritul parteneriatelor de după încheierea Războiului Rece, Parcul Naţional al Pădurii Bavareze din Germania şi Parcul Naţional Sumava din Cehia au demarcat o arie naturală transfrontalieră care să servească drept refugiu pentru animalele din zonă. După lansarea proiectului, însă, cerbii din zonă au continuat să se plimbe doar de-a lungul fostei fâşii de frontieră, fără a se încumeta să treacă şi de partea cealaltă a fostei Cortine de Fier.
Folosind sisteme de monitorizare prin satelit, zoologii cehi, în colaborare cu colegii lor germani, au urmărit, între 2005 şi 2011, caracteristicile migraţionale ale cerbilor din aria delimitată. Rezultatele celor şase ani de studiu au fost publicate în volumul „Cerbii din Sumava”, apărut în Cehia.
Pavel Sustr, coordonatorul echipei ceheşti, spune că cercetătorii cunosc deja mobilitatea a aproximativ 1.800 de cerbi care trăiesc în Sumava. Pattern-urile acestea diferă un pic de cele de acum câteva decenii. Totuşi, cerbii de azi caută exact acelaşi locuri ca şi strămoşii lor. „Prin păstrarea acestui comportament, cerbii respectă într-un fel limitele fostei Cortine de Fier. În ultimii ani, mai multe exemplare au trecut peste fosta graniţă, dar tendinţa sau schimbarea aceasta este foarte lentă.”, spune cercetătorul ceh.
„În primul lor an de viaţă, cerbii îşi urmează mama, care îi învaţă unde le este habitatul. Prin urmare, comporamentul ei trasează într-un fel limitele teritoriului în care se vor mişca puiii în anii următori”, completează Sustr.
Šumava National Park from Radim Dittrich on Vimeo.