8.4 C
București
miercuri, 27 noiembrie 2024
AcasăSportAtletismConstantin Stere, un adversar al Rusiei

Constantin Stere, un adversar al Rusiei

De-a lungul vietii sale zbuciumate C. Stere a ramas un om rece, distant, asa cum s-a format ca tanar revolutionar, crescut in atmosfera  specifica a mediilor revolutionare rusesti si completata cu viata din lagarele tariste unde a petrecut peste opt ani de viata. Odata cu venirea in Romania, la varsta de 27 de ani, omul nu s-a schimbat, a ramas cu amprenta formatiei din adolescenta, cu viziunea sa precizata in epoca respectiva.

S-a nascut pe 15 iunie 1866, in comuna Horodistea, judetul Soroca, din Basarabia, intr-o familie de boieri romani. Studiile liceale le-a facut la Chisinau, la liceul nobilimii, unde a inceput sa desfasoare o activitate revolutionara. A fost considerat de autoritati nihilist si arestat. A fost inchis mai intai la Odesa, apoi transferat la Moscova si in final a ajuns in Siberia, deportat politic in satul Yercinsk, pe malul fluviului Obi.

Izolat de lume intr-un sat cu vreo 16 iurte, Stere primea pachete cu carti si alimente de la parinti si prieteni, isi petrecea timpul citind, iar uneori plecand la vanatoare. Intre deportati politici se aflau mai ales elevi de liceu, studenti, profesori, medici, ingineri, avocati, care se adunau mai multi intr-o localitate si organizau un fel de universitate populara audiind pe cei mai bine pregatiti. Participa la conferinte politice, de filosofie si istorie, de economie, de arta, geologie si astronomie.

La varsta de 27 de ani, in luna noiembrie a anului 1892, obtinand pasaport si ajutor din partea parintilor paraseste Basarabia si intra in Romania, stabilindu-se la Iasi. In toamna aceluiasi an se inscrie la facultatea de drept a universitatii iesene iar la inceputul anului urmator isi aduce familia, sotia cu cei doi copii. Dupa terminarea studiilor, in anii 1898-1899 a fost numit prim ajutor de primar la Iasi de catre Ionel Bratianu care fiind acolo intr-o vizita i-a descoperit marile calitati de om politic.

Prezenta in publicistica din tara si-a inceput-o prin colaborarea la ziarul iesean "Evenimentul", inca din perioda studentiei. El a fost initiatorul miscarii poporaniste, adica taranesti, care reprezenta o miscare politico-ideologica si artistica, specifica tarilor unde relatiile capitaliste slab dezvoltate  au coexistat cu ramasite precapitaliste. El considera ca societatea viitorului este bazata pe obstea taraneasca. Anuntarea noului curent de gandire social politica a avut loc in cercurile democratice ale studentilor prin societatea culturala "Datoria" si prin articole teoretice publicate in ziarul "Adevarul".

Dupa definitia data chiar de el in "Viata Romaneasca", curentul poporanist din punct de vedere ideologic este o conceptie asupra culturii, o metoda de cercetare sociala, un ideal social bazat pe cercetarea realista a fenomenelor sociale romanesti, toate acestea intemeiate pe un fundament efectiv de dragoste fata de taranime si fata de valorile sale.

In Romania el s-a bucurat de toate avantajele oferite, atat in timpul studiilor dar mai ales dupa terminarea lor. A fost profesor universitar de drept la Iasi, rector al Universitatii iesene, conducator al revistei "Viata romanasca" si deputat. Cu toate acestea a ramas tot timpul un dezradacinat, un permanent exilat basarabean la rusi si mai tarziu ca revolutionar  indezirabil in societatea romaneasca.

Desi a simpatizat cu socialistii, el nu a fost membru al acestui partid. A aderat la Partidul liberal condus de I.C. Bratianu, fiind alaturi de socialisti ca Mortun, Nadejde, alcatuind aripa stanga a Partidului liberal, convinsi fiind ca acolo isi vor putea sustine propunerile.

Fruntasii partidului socialist roman care au intrat in partidul liberal erau denumiti "tinerimea generoasa" si era grupata in jurul lui Ionel Bratianu. Atat socialistii din partidul liberal cat si C. Stere au contribuit la inlaturarea obiectiilor, i-au convins pe cei nehotarati ca intrand in Partidul liberal vor putea sa inlocuiasca legea electorala, cenzitara si sa introduca votul universal, iar pentru taranime sa se realizeze o lege mai omenoasa in privinta invoielilor agricole si o noua improprietarire prin exproprierea latifundiilor. Acest program  a fost insusit de Partidul liberal in anul 1913.

C. Stere era preocupat de tot ce se intampla in Tara Romaneasca. Astfel referindu-se la coruptie el arata: "Cunoasteti un caz de dare in judecata si condamnare a unui singur reprezentant al oligarhiei noastre pentru polite false, abuz de incredere, delapidare?" Iata ca dupa ce au trecut o suta de ani justitia noastra a ramas aceeasi. Nu cunoastem nici azi un asemenea caz, desi tara noastra este considerata una din cele mai corupte.

Reportajul "Patru zile in Ardeal" publicat in 1906 si 1907 in "Viata Romaneasca" este un jurnal de calatorie, un memorial. In cele 21 de capitole, Stere isi propune sa transcrie impresii fugitive din calatoria sa in Ardeal, facuta la invitatia lui Octavian Goga. Ramane impresionat de aspectul civilizat al orasului Sibiu, in contrast cu targurile patriarhale ale Munteniei si Moldovei. In drum spre Salistea descrie locurile prin care trece, dand dovada de calitati poetice, dar si de spirit practic.

In Saliste descrie portul localnicelor, hora si romanul, dans de salon combinat din jocuri nationale. Remarca mai ales sanatatea sufleteasca a oamenilor, cunostintele lor literare.

Cuprins de emotie exclama: "Palaria jos, domnilor, inaintea acestor oameni liberi care sunt mandri de numele de tarani, care n-au cunoscut iobagia, realizand in viata lor de la sat idealul unei democratii sanatoase." Aradul l-a vazut ca pe un oras european.

In calitate de rector la Iasi el a dovedit un interes deosebit pentru indrumarea procesului de invatamant, a contribuit la noi dotari ale spatiului destinat activitatilor didactice, s-a preocupat de imbunatatirea, modernizarea si dotarea laboratoarelor si bibliotecilor, a luptat pentru transformarea acestei institutii de invatamant superior intr-un centru de cultura.

C. Stere prin discursurile sale si prin articolele din presa s-a pronuntat pentru Basarabia ca pamant romanesc si a cerut alipirea la patria mama. Intr-un discurs din 15-16 decembrie 1915 in Camera Deputatilor arata:" Un popor nu poate trai fara ideal. Prin idealul care rezerva toate aspiratiile  care il inalta el afirma inainte de toate chiar puterea lui vitala si dreptul la o viata mai realista si mai larga in societatea natiunilor. Basarabia a fost cedata rusilor in baza tratatului din anul 1815 de la Bucuresti. Pana in anul 1817 se mai preda in scolile din Basarabia in limba romana. Dupa aceasta data a fost interzisa limba noastra si in scolile in care se invata in romaneste. Pentru simpla intrebuintare a limbii romane erai amenintat cu inchisoare in Siberia. La revolutia din 1905 s-a revenit la limba romana si a inceput si gustul pentru literatura romana." In acelasi discurs mai spunea: " Domnilor, nu suntem un popor de cuceritori. Daca elemente ce au intrat in alcatuirea acestui neam, au venit de aiurea, noi ne-am nascut pe acest pamant, am crescut din el si nu putem renunta la nici un atom din tarina neamului. Fiecare din elementele romanesti au contribuit la formarea neamului nostru, singur si acelasi peste tot. si faptul ca am stat aici la hotarele a trei civilizatiuni, poate ca ne da puterea sa ne aducem prinosul nostru cu atat mai pretios, in tezaurul civilizatiei omenesti generale. si in ce priveste Basarabia si Bucovina care au facut parte din vechea Moldova, ele au facut toata istoria impreuna cu romanii din regat. Parintii nostri impreuna cu parintii dumneavoastra au fost si sub Alexandru cel Bun, si sub stefan cel Mare si sub Ion Voda cel Cumplit. Nu este o pulbere de pamant romanesc care sa nu fie o picatura din sangele si o molecula din oasele lor. Am zidit  impreuna acest stat…"

In lumea politica romaneasca C. Stere, "siberianul", cum i se mai spunea, era un izolat, in partidul liberal era temut si grija tuturor era  sa fie folosit ca teoretician al partidului, fara sa i se incredinteze un rol in conducerea statului. In cercurile politice din Iasi si din Bucuresti se evidentiaza din ce in ce mai mult atitudini de ocolire si izolare a lui, de respingere a unor teze ce le sustinea. Aceasta atitudine se manifesta atat in celelalte partide cat si in acela din care facea parte.

Viata lui C. Stere s-ar fi desfasurat in acelasi ritm daca nu ar fi intervenit razboiul mondial. Problemele internationale se puneau pentru el in functie de Basarabia si de o ura nestapanita impotriva Rusiei tariste.

El considera ca tarismul constituia prin el insusi o primejdie de moarte pentru civilizatie, un imens rezervor al fortelor reactiunii mondiale. Rasturnarea imperialismului rusesc  nu o considera doar o problema interna a Rusiei, ci problema istoriei mondiale. C. Stere s-a retras din partidul liberal si atunci cand Romania a intrat in razboi a fost mobilizat in justitia militara cu gradul de colonel. Dupa parasirea Bucurestiului de armata si oficiali, el a ramas in teritoriul ocupat de armata germana. In decembrie 1917 scoate ziarul "Lumina" finantat de armata germana si in care Stere a continuat sa sustina alipirea Romaniei la MittelEuropa si indemna armata romana sa dezerteze.

Victoria aliatilor, prabusirea puterilor centrale si dezagregarea monarhiei habsburgice l-au pus pe Stere in postura de tradator. Articolele publicate in ziarul "Lumina" sunt o marturie a tradarii lui. La sfarsitul lui decembrie 1918, imediat dupa intrarea trupelor romane in Bucuresti, este arestat si judecat de Curtea Martiala. Dupa trei saptamani de arest, este eliberat si obligat sa paraseasca tara. Pleaca in Elvetia, iar in anul 1919, fiind in exil, este ales deputat al judetului Soroca. Contestat in Adunarea Deputatilor de Take Ionescu si Iorga a luat cuvantul pentru prima  oara intr-o Camera aleasa sub regimul votului universal. Pana la urma i-a fost validata alegerea  ca deputat.

C. Stere, cu toate greselile pe care le-a facut ca om politic din momentul intrarii Romaniei in razboi,  ramane totusi o figura care a participat activ la viata culturala si sociala a tarii, un sustinator al unirii Basarabiei cu Romania iar prin romanul "In preajma revolutiei" a intrat in istoria literaturii romane. In anul 1921 a reintrat in viata politica si publicistica a tarii, a fost ales in conducerea Partidului national taranesc, fiind rechemat de o parte din cadrele didactice si studentii Universitatii din Iasi sa-si reia activitatea la catedra. PNT nu i-a ridicat insa suspendarea de la Iasi. Situatia lui in partid era asemanatoare cu aceea din PNL dinainte de razboi. In anul 1930 demisioneaza din PNT si timp de doi ani critica acest partid… Se retrage la conacul din Bucov, judetul Prahova si scrie romanul "In preajma revolutiei", roman fluviu in opt volume. In primele cinci volume denumite "Smaranda Teodorovna", "Vania Rautu", "Lutul", "Hotarul" si "Nostalgii", Stere evoca realitatea fara nici o alterare, fara sa o recompuna. De aceea cele cinci volume sunt si cele mai izbutite. Ele sunt o fresca a luptei pentru libertate a unui revolutionar basarabean. Romanul poate fi considerat un roman istoric. Se mai poate spune ca este o autobiografie. Stere imbratiseaza in opera sa toate aspectele vietii: nasterea, iubirea, prietenia, ura, suferinta, lupta si moartea. Memoria autorului reface varstele, idealurile, faptele si esecurile traite de el insusi. Nu acelasi lucru se poate spune despre ultimele trei volume, care redau experientele traversate de Stere in Romania. In aceste volume, "Ciubaresti", "In ajun" si "Uraganul" pierde din seninatate iar din fiecare pagina rabufnesc resentimentele. Umorul plin de intelegere din primele cinci volume este inlocuit de sarja caricaturala.

Mai trebuia sa apara si al noualea volum, dar autorul nu l-a mai terminat din cauza bolii. Spre sfarsitul vietii i s-a destainuit lui Pamfil seicaru: "Sub regimul tarist deportatii politici aveau totusi un regim mai uman decat sub bolsevici. Nu ne dam seama, ne lasam inselati de aparente, dar sistemul bolsevic evolueaza catre un nou imperialism. Ma gandesc inspaimantat la o noua ocupare a Basarabiei de rusi. Nu exagerez, o vad venind. In continuare Pamfil seicaru afirma: "Ce bine cunostea resorturile tainice ale politicii imperialiste ale Rusiei dintotdeauna, cu ce bogatie de referinte portretiza sufletul rusesc in opozitie cu Europa."

In 1936 cand implinea 70 de ani, l-a intalnit intr-un restaurant pe Stere care i-a zis: "Nu ma simt bine, inima cedeaza, nu mai am mult de trait. Atentie la Basarabia. Imperialismul rusesc are proportii pe care nu le-a avut niciodata." Peste cateva luni, adica la 30 iunie 1936 a murit.

Cele mai citite

Kosovo contestă decizia UEFA după meciul cu România! „Nu vom continua așa”

Kosovarii refuză să accepte verdictul UEFA care a acordat victoria României cu 3-0 la "masa verde" și anunță că vor face apel la Tribunalul...

Nord-Estul României atrage 3 miliarde de euro în investiții

Evoluția este legată de progresul înregistrat în construirea autostrăzilor A7 și A8, care conectează Moldova cu restul țării Regiunea de Nord-Est trece printr-o perioadă de...

Doi candidați cer Curții Constituționale anularea rezultatelor din primul tur al alegerilor prezidențiale

În situația în care solicitările sunt acceptate, legea prevede repetarea turului de scrutin în a doua duminică a datei anulării Cristian Terheș, reprezentant al Partidului...
Ultima oră
Pe aceeași temă