Orasul Slanic se afla la o altitudine de 400-425 m intr-un bazin depresionar bine inchis de culmi cu inaltimi intre 600 si 800 m, in sectorul nordic al Subcarpatilor si in vecinatatea ultimelor culmi montane, este situat in partea central-nordica a judetului Prahova, in apropierea unor mari centre urbane, la 40 km nord de Ploiesti, 100 km de Bucuresti si la 150 km sud de Brasov. Principalul obiectiv turistic al zonei este Salina Slanic Prahova.
Mina Unirea
Lucrarile de deschidere au inceput in februarie 1938, iar exploatarea propriu-zisa s-a efectuat intre anii 1943 si 1970. Excavajul s-a facut descendent, taierea orizontala si verticala s-a realizat cu haveza, derocarea prin impuscare, iar transportul se efectua cu vagoneti pana la put si mai departe la suprafata, unde se afla amplasata instalatia de preparare si expeditie. Mina este alcatuita din 14 camere cu profil trapezoidal, avand fiecare 10 m deschidere la tavan si 32 m la baza, desfasurate pe o suprafata de 7,8 hectare. Inaltimea este de 54 m si inclinatia peretilor este de 60 de grade. Diferenta de cota intre suprafata si vatra minei este de 208 m. In total s-au excavat 2,9 milioane de metri cubi de sare gema. Dupa 1970 mina a devenit obiectiv turistic cu amenajari pentru agrement si tratamentul maladiilor respiratorii. In subteran exista un sanatoriu cu paturi, scaune, mese pentru bolnavii astmatici carora li se asigura asistenta medicala de specialitate. Temperatura se mentine constanta, la 12 grade Celsius pe tot parcursul anului. In alte camere sunt amenajate terenuri de fotbal si handbal, pista de alergari si chiar un muzeu istoric in sare, denumit de autorul ei, sculptorul Iustin Nastase, „Sala Genezei”, in care pot fi admirate busturile lui Traian si Decebal, precum si capetele de lupi dacici, pe langa alte elemente reprezentative ale popoarelor dac si roman. Pe langa acestea, se mai afla si basorelieful lui Mihai Viteazul si bustul marelui poet roman Mihai Eminescu, opere realizate in sare de artistul local Oana Brezeanu. Accesul in mina Unirea se realizeaza cu ajutorul liftului – colivie pe putul 23 August, care are o adancime de 40 de metri.
Mina Mihai
Amplasata pe verticala locului, deasupra minei Unirea, de care este separata printr-un planseu de 40 m grosime, mina a fost deschisa in 1912 si se compune din sase camere cu profil trapezoidal cu o deschidere la tavan de 12 m, inclinatie a peretilor de 60 de grade, deschidere in baza de 37 m si inaltimea de 66 m. Exploatarea s-a facut descendent, extragandu-se de aici 462 mii de metri cubi de sare gema pana in anul 1942, cand a inceput deschiderea minei Unirea. Aici s-a introdus pentru prima data iluminatul electric intr-o mina de sare din tara noastra. Dupa 1970, aici se organizeaza concursuri nationale si internationale de aeromodelism, ocazie cu care este permis si accesul turistilor. In toamna anului 1994 complexul minier a fost impracticabil, urmare a fenomenului natural de dizolvare a sarii sub actiunea apelor freatice si pluviale, care dreneaza pe putul 23 August si au inundat mina Unirea. Debitele apelor scapate pe put, de agresivitate catastrofica, au creat caverne imense, astfel incat specialistii veniti pentru evaluarea dezastrului au pledat pentru inchiderea definitiva a obiectivului. Problema a fost rezolvata de catre cercetatorul Scrob Eugen de la I.S.P.H. Bucuresti. Lucrarile au durat patru ani si au fost evaluate la peste 20 miliarde de lei. Dupa evacuarea apelor si curatirea vetrei minei inundate, obiectivul a fost pus in functiune la 31 iulie 1998.
Pentru vizitare, pretul unui bilet este de 70.000 lei pentru adulti si 50.000 lei pentru copii. In aceasta perioada, in timpul saptamanii, mina are peste 200 de vizitatori, iar in weekend numarul acestora creste la circa 1.000 zilnic.
