Creşterile mult prea rapide pe care băncile locale le-au înregistrat în „anii de glorie” se întorc acum împotriva lor, forţându-le să adopte un model bazat pe prudenţă.
Pentru a putea relua creditarea şi, implicit, pentru a susţine creşterea economică, băncile trebuie să îşi schimbe din temelii strategiile de business, susţine fostul preşedinte al BCR Nicolae Dănilă, într-o prezentare postată pe site-ul BNR. „Principalul risc pe care şi-l asumă o bancă comercială este cel de nerambursare a creditului de către debitori. Creşterea semnificativă a creditelor restante şi îndoielnice din 2007 şi până în 2010 arată că băncile nu au calculat bine acest risc. Comportamentul băncilor, aşa cum îl relevă analiza evoluţiei creditelor neperformante, pare să fi fost condus de ideea economiilor de scală, în sensul în care creşterea expansivă a volumului activităţii de creditare ar fi permis acceptarea unor pierderi din credite neperformante”, spune Dănilă.
Schimbare de paradigmă
În opinia oficialului BNR, trebuie evidenţiată trecerea băncilor la un model de business riscant, neadecvat condiţiilor concrete din România, „cu strategii mergând în principal pe volum (creşterea volumului creditelor, a numărului clienţilor, a activelor, a cardurilor-credit cu buletinul) şi mai puţin (aproape deloc) pe aspectele calitative (bonitatea clientului, analiza proiecţiei de cash flow, afacerea, mediul economic intern si extern, mix-ul de politici)”. „În acest caz, este clar că, în vederea reluării ciclului de creştere economică şi de creditare, modelul de business al băncilor va trebui să se schimbe. Cel mai probabil, se va trece de la modelul economiilor de scală la unul care asigură o creştere solidă, însă graduală bazată pe o relaţie strânsă şi de lungă durată cu clienţii”, a arătat Dănilă.
Criza şi băncile
El a explicat că apariţia crizei este legată şi de lărgirea activităţii de investment banking, care are la bază o relaţie pe termen scurt cu clientul şi obţinerea unui profit imediat, cu pasarea riscurilor în piaţă, cât mai departe de emitent şi de intermediari.
Dănilă spune că activitatea tradiţională a unei bănci, cea care trebuie să prevaleze imediat în România, este aceea a unei relaţii pe termen lung cu clientul, cunoaşterea acestuia, a necesităţilor lui şi a provocărilor care stau în faţa clientului, precum şi găsirea căilor de a dezvolta şi adânci parteneriatul cu clientul. Pe de altă parte, oficialul BNR a arătat că un alt risc în activitatea bancară provine din diferenţa între maturităţile activelor şi pasivelor. „Concordanţa între maturităţi pe partea de active şi pasive permite unei bănci să nu fie supusă salturilor din piaţa monetară, care pot apărea ca urmare a modificării factorilor de pe piaţa internă şi externă. În România, în anul 2008, băncile comerciale îşi procurau resursele din depozite care erau 95% pe termen scurt, iar creditele acordate erau în proporţie de peste 75% pe termen mediu şi lung, situaţie care se menţine şi în acest moment.
Scăderea acestui risc în vederea reluării creditării presupune schimbarea structurii de instrumente de economisire la nivelul băncilor, astfel încât să atragă mai multe resurse pe termen lung”, a adăugat Dănilă. Totodată, el a arătat că pentru un stat care are monedă proprie şi are contul de capital deschis, riscul creşterii creditului denominat în valută trebuie să fie în permanenţă avut în vedere în formularea mix-ului de politici.
