Într-o analiză publicată de Business Insider, Henry Blogdet scoate în evidenţă o realitate tristă a situaţiei economice actuale: puternicul sentiment de deja-vu resimţit în ultimele zile de investitorii de pe pieţele financiare ar putea avea consecinţe diferite de această dată. Pentru toţi cei care au urmărit îndeaproape colapsurile economice din 2000-2002 şi din perioada 2007-2009, căderea de 512 puncte a indicelui Dow Jones este ca un film difuzat în reluare.
Şi, amintirile din acea perioadă ne indică şi o altă dramă care bate la uşă: aceste prăbuşiri ale pieţelor pot dura mult şi pot avea consecinţe mult mai grave decât putem percepe la acest moment. Nu este exclus ca această perioadă să fie urmată de o suprinzătoare revenire economică, în fond, speranţa moare ultima.
Criza care loveşte acum economia mondială nu este totuşi o copie unu la unu a situaţiilor anterioare. Există o serie de diferenţe importante: Rezerva Federală (FED) nu mai are noi soluţii pentru ieşirea din criză (dobânzile au ajuns deja la zero), deficitul bugetar al SUA a scăpat deja de sub control, iar Congresul este sătul de „stimuli”, iar populaţia s-a plictisit de „reveniri din recesiune”.
Toate aceastea înseamnă un singur lucru: guvernului nu prea i-a mai rămas nimic de făcut cu privire la această prăbuşire a pieţelor.
Da, cu siguranţă vom trece de acest al treilea trimestru şi, speranţa unanimă este că acesta va mai rezolva din probleme. Dar nu va putea rezolva problemele esenţiale ale economiei, cum nici rezultatele din primul trimestru sau al doilea trimestru nu au făcut-o. Singura soluţie pentru economia Statelor Unite este reducerea datoriilor, în timp în mod disciplinat.
Ceea ce s-a petrecut cu o săptămâna în urmă – când ţara aproape a intrat în faliment pentru că au refuzat să ridice plafonul datoriilor – nu face decât să demonstreze de fapt cât de „olog” este Guvernul în prezent.
Este de remarcat şi faptul că, la începutul crizei din 2000, bugetul de stat al SUA înregistra un surplus, iar la începutul crizei din 2007, deficitul era de doar 200 de miliarde de dolari. Astăzi deficitul a depăşit 1,4 mii de miliarde.
În anul 2000 când pieţele s-au prăbuşit, dobânda băncii centrale a Americii era de 6,5%. FED a început atunci să scadă această valoare până a ajuns la 1%, valoare la care a stat suficient de mult timp încât să afecteze piaţa imobiliară.
În 2007, când pieţele au început din nou să fie grav lovite de criză, dobânda a urcat la 5,52%, iar FED a luat aceeaşi măsură, reducând-o de data aceasta până la 0,25%, valoare la care se află şi în zilele noastre, acum când criza bate din nou la uşă.
În final, se pare că de această dată lucrurile vor sta cu totul altfel, dar cel mai probabil, nu mai bine, conchide jurnalistul de la Business Insider.
