Fostul patron al Blackwater a venit la Abu Dhabi acum un an, după ce a vândut societatea numită acum Xe Service (în cadrul căreia deţine un loc în consiliul de administraţie) şi a creat o nouă companie numită Reflex Responses, R2 pentru iniţiaţi.
R2 nu a întârziat să obţină un contract de câteva milioane de dolari pentru a proteja mai multe centrale nucleare şi a asigura securitatea cibernetică a Emiratelor. Toată lumea cunoaşte numele societăţii Blackwater, o armată privată fondată de fostul militar american (care a activat în trupele SEALS) angajată de guvernul de la Washington pentru asigurarea securităţii americanilor în Irak. Prince şi-a vândut compania după controverse şi acţiuni în justiţia americană provocate de uciderea unor civili irakieni de către mercenarii Blackwater.
Venit în Africa, el doreşte clădirea unui imperiu în deşert, departe de anchetatorii din Congresul american şi de responsabilii din Ministerul Justiţiei, care au prezentat Blackwater drept o întreprindere iresponsabilă. Potrivit New York Times, Prince a fost angajat de şeicul Mohamed bin Zayed al-Nahya, cu care se cunoaşte de câţiva ani, să organizeze o armată privată, un batalion de 800 de mercenari recrutaţi de pretutindeni, proiect pentru care şeicul a deblocat 529 milioane de dolari. Trupele sunt cazate în Zayed, un imens oraş militar în plin deşert, iar formarea militară este asigurată de militari americani, dar şi de militari în retragere din armatele germană şi britanică şi din Legiunea Străină franceză.
Operaţiuni speciale
Armata specială privată va fi însărcinată cu operaţiuni speciale în interiorul, cât şi în exteriorul Emiratelor, cu apărarea conductelor petroliere şi a zgârie-norilor de eventuale atacuri teroriste şi cu reprimarea revoltelor din interior. Având în vedere că regiunea este instabilă şi Iranul, marele lor vecin, este perceput ca un real pericol pentru EAU, este nevoie de o forţă credibilă şi mai ales nemusulmană pentru a evita riscul ca musulmanii să refuze să lupte cu alţi musulmani.
O mare parte a acestei forţe create de Prince pare a proveni din America Centrală şi Latină, dar şi din Africa de Sud, unde există o piaţă largă după dizolvarea, în 1998, a firmei de mercenari Executive Outcomes. Planul lui Erik Prince merge însă dincolo de servicii acordate EAU, el are în vedere ca imperiul său de mercenari să lucreze sub contract pentru cine plăteşte mai bine. R2 se ocupă atât de formarea mercenarilor, cât şi de recrutarea lor şi operează pretutindeni în lume, pentru orice guvern. Colaboratorii săi îi urmează ordinele şi nu recrutează nici un musulman.
Prince este un om controversat şi discret. La Abu Dhabi, numele său nu apare pe nici un contract, pe nici un document comercial. Rar merge în Zayed şi evită să frecventeze vilele luxoase din apropierea aeroportului din Abu Dhabi, unde responsabilii R2 şi ofiţeri din Emirate se întâlnesc pentru finalizarea programelor. Dar, dacă documentele, contractele şi bugetele nu menţionează numele lui Prince, unii din foştii săi colaboratori declară că el a negociat personal acordul cu EAU.
Discreţie
Conştient că acţiunile sale ar crea discuţii, Prince a disimulat legăturile sale cu batalionul de mercenari. Pentru el, acest batalion este o ocazie de a concretiza un vis. Cu Blackwater, cu care a câştigat miliarde de dolari datorită contractelor de securitate cu guvernul american, el a sperat să realizeze o armată de închiriat, susceptibilă să fie desfăşurată în zonele de criză în Africa, în Asia şi Orientul Mijlociu.
A propus chiar ca CIA să recurgă la compania sa pentru a executa misiuni speciale în cele patru colţuri ale globului. Propunerea a rămas fără ecou şi acum la Abu Dhabi el vede o nouă şansă. Emiratele îi vor procura armele şi echipamentele necesare mercenarilor, de la mitraliere M-16 la mortiere, pumnale Leatherman şi Land Rover. Ei au acceptat să achiziţioneze şi paraşute, motociclete, rucsacuri şi în general tot ce trebuie să se găsească în dotarea „câinilor războiului”.
Misiuni
Documentele R2, citate de NYT, enumeră sarcinile batalionului – adunarea de informaţii, lupte de stradă, securizarea materialelor nucleare şi radioactive, misiuni umanitare şi operaţiuni speciale de „distrugere a persoanelor şi echipamentelor inamice”. Unul din documente evocă „operaţiuni de control a mulţimii” în situaţii în care populaţia nu dispune de arme de foc, dar „reprezintă un pericol putând folosi arme improvizate, pietre şi bâte”.
Persoane implicate în proiect şi responsabili americani apreciază că Emiratele intenţionează să desfăşoare batalionul pentru a răspunde unor eventuale atacuri teroriste şi a înăbuşi revolte ce s-ar naşte în vastele tabere de muncă unde sunt grupaţi pakistanezi, filipinezi şi alţi străini care constituie esenţialul mâinii de lucru. În realitate, principala îngrijorare o reprezintă Iranul.
Nu a fost niciodată prevăzut ca mercenarii să fie trimişi într-un atac contra acestui stat, dar foşti colaboratori afirmă că liderii din Emirate au evocat posibilitatea de a-i utiliza într-un eventual asalt aerian şi maritim vizând recuperarea unor insule din Golful Persic, majoritatea nelocuite, pe care şi le dispută din 1970 atât Iranul, cât şi Emiratele Arabe Unite. Motivul este exploatarea potenţialelor rezerve petroliere.
„Câinii războiului” contra pirateriei
Încredinţând mercenarilor sectoare cruciale ale apărării lor, Emiratele marchează o nouă etapă în boom-ul subcontractărilor de război care a debutat cu atacurile teroriste din 11 septembrie 2001. Numai că, bazându-se pe o forţă creată de americani, introduc un element volatil într-o regiune deja explozivă, unde SUA sunt privite cu suspiciune.
Erik Prince, a cărui veche socie-tate Blackwater Worldwide a devenit sinonimă cu utilizarea forţelor americane private în Irak şi Afganistan, are acum un rol discret în formarea trupelor în Somalia, ţară africană în plină anarhie.
Prince este implicat într-un program de mai multe milioane de dolari finanţat de câteva state arabe, inclusiv Emiratele Arabe Unite, pentru mobilizarea a circa 2.000 de recruţi somalezi pentru a combate piraţii care terorizează coasta estică africană, arată Associated Press. Este vorba de două tabere de antrenament, una în regiunea semiautonomă Puntland şi una la nord de capitala Mogadiscio.
Deşi piraţii somalezi capturează nave sub diverse pavilioane, majoritatea guvernelor sunt reticente în a trimite trupe la sol pentru a distruge paradisul piraţilor într-o ţară care de două decenii se află în cvasianarhie, unde autoritatea administraţiei, susţinută de ONU, se limitează la câteva cartiere ale capitalei. Forţele aflate în curs de pregătire sunt destinate să umple acest vid de autoritate şi vor fi trimise să captureze acei „seniori ai războiului” legaţi de rebelii isla-mişti ai Al Qaeda.
Misterul „Sarazinilor”
Pentru proiectele africane, în principal combaterea piraţilor somalezi, Prince şi-a plasat mercenarii sub emblema Sarassins International, firmă privată de securitate clădită pe scheletul Executive Outcomes, societate controversată în Africa de Sud, ai cărei mercenari au fost legaţi în anii ’90 de conflictele din Sierra Leone, Angola şi Papua Noua Guinee.
De altfel, unul dintre directorii Sarazinilor este Lafras Luitingh, membru fondator al Executive Outcomes, care a declarat presei americane că a dorit să menţină secretul privind Sarrasins International pentru a lua prin surprindere piraţii.El a refuzat să spună dacă Prince este implicat în proiect, precizând că nu face parte din Sarazini.
Banii societăţii se deplasează printr-o reţea de firme interna-ţionale ale căror adrese nu se pot verifica. Există cel puţin trei Sarazini. Cea înregistrată în Liban şi alte două gestionate de parteneri de afaceri ai lui Luitingh cu sediul în Uganda, unde angajaţii guvernamentali le-au spus reporterilor AP că documentele firmei au dispărut. La Beirut, un ziarist al agenţiei americane de presă nu a putut găsi întreprinderea lui Luitingh la adresa prezentată în contractul cu Somalia.
Autorităţile libaneze au declarat că nu există o adresă a Sarazinilor în Liban şi au precizat că sediul se află în Emirate. Afloat Leasing, care deţine două nave ce au lucrat cu Sarazinii, a declarat că era înmatriculată în Liberia, dar nici aici nu există vreo adresă înregistrată. Povestea firmei private de mercenari include şi numele unui fost ofiţer CIA, Michael Shanklin, al unui fost ambasador al SUA, Pierre Prosper, şi o naţiune musulmană donatoare de fonduri. Neidentificată.Prosper şi Shanklin au confirmat că sunt consilieri pentru guvernul de la Mogadiscio.
Blackwater, 40.000 de angajaţi, şi-a asumat din 2002 protecţia americanilor în Irak. Din cauza folosirii excesive a forţei, între altele împuşcarea în 2007 a 17 civili, firma a iscat un scandal de amploare, provocând proteste la nivel internaţional, iar Irakul a refuzat să-i mai acorde permis de muncă.
