Cea mai grea amenințare care plutește asupra democrației românști nu o constituie doar „tribulațiile regimului Dragnea”, ci și CCR, afirmă jurnalistul Petre M. Iancu, într-un comentariu pentru Deutsche Welle.
„Că Liviu Dragnea, şeful debusolatului PCR numit PSD a acumulat în şase luni fapte de arme politice de care nici Parisul n-a auzit într-o istorie milenară e una. Cu totul alta e influenţa sa în continuare nefastă asupra mecanismelor vitale de control, de checks and balances, de care are nevoie ca de aer statul de drept. Mai ales când este slab”, susține jurnalistul.
În opinia sa, este greu „să egalezi impactul negativ al unui Liviu Dragnea”, însă nu imposibil. Astfel, el abordează decizia CCR privind publicarea opiniilor distincte ale magistraților.
Decizia prin care opiniile separate ale judecătorilor Curții Constituționale a României nu vor mai fi publicate nu îi privește și pe Valer Dorneanu sau pe judecătorii susținuți de PSD.
„Căci, dacă mai era posibil, toate acestea nu par decât un mizilic pe lângă pumnul pus în gura judecătorilor cu opinie concurentă, separată sau dizidentă de la Curtea Constituţională. Cărora ex-demnitarul PSDist Valer Dorneanu, un constituţionalist care şi-a dovedit în varii instanţe apropierea de mentalitatea partidului condus de Dragnea, le-a impus <<noi reguli>>.
Normele cu pricina echivalează clar cu o cenzură. Care la acest nivel are un efect atomic. Fiindcă nimic nu este mai important pentru cetăţeanul informat dând viaţă democraţiei şi pentru clarificarea unor sentinţe cu impact major asupra statului şi naţiunii, cum sunt chestiunile constituţionale, decât să se ia la cunoştinţă toate opiniile stând la baza judecării lor, inclusiv şi nu în ultimul rând cele dizidente, separate sau concurente. Căci, potrivit președintelui CCR, <<opinia concurentă nu se poate transforma într-o critică la adresa deciziei Curţii Constituţionale>>. Or, a cenzura astfel de opinii, un act admisibil, poate, doar dacă înaltul for s-ar considera infailibil ca Papa de la Roma, înmulţeşte şi amplifică dubiile oricum serioase şi numeroase apăsând pe renumele acestei Curţi cu puteri extraordinare în sistemul românesc. În mod vădit, CCR ar trebui să fie o ultimă redută inexpugnabilă, a statului de drept, când puterile, de pildă cea executivă sau cea legislativă, derapează. Ceea ce, în România, după cum s-a văzut, se produce în mod grav şi se întâmplă frecvent. Or, Curtea, care a dat în ultima vreme o serie întreagă de sentinţe discutabile, interpretate nu întâmplător ca favorizând clar regimul Dragnea şi oligarhia penalilor şi clienţilor ei populând parlamentul, dă tot mai mult o impresie fatală”, susține el.
Citiți comentariul integral aici.
