Aflată la graniţa dintre SUA şi Canada, Cascada Niagara a îngheţat de mai multe ori de-a lungul istoriei, uneori pe porţiuni destul de mari. Deşi apa continuă să curgă pe dedesubt, gheaţa a fost uneori suficient de groasă şi destul de stabilă pentru ca cei mai curajoşi să se poată aventura şi să se plimbe de-a lungul marginilor prăpastiei. În 1912, trei oameni au murit când porţiunea de gheaţă pe care se plimbau s-a rupt şi s-a prăbuşit, scrie Mashable.com.
Singurul moment cunoscut în care cascada a îngheţat complet a fost în martie 1848, când stratul de gheaţă de la marginea prăpastiei a fost atât de gros, încât şuvoiul de apă a fost redus la un firicel subţire.
„Cascada Niagara pare, în această dimineaţă, un simplu baraj de moară. Cei mai bătrâni localnici nu-şi amintesc să mai fi fost vreodată atât de puţină apă peste groaznica prăpastie a Niagarei! Sute de oameni sunt acum martorii unui fenomen care nu a mai existat şi probabil nu se va mai petrece niciodată la Niagara.” – scria publicaţia americană Buffalo Express, în martie 1848.
Peste stâncile Cascadei Niagara cad în fiecare minut aproximativ 340.000 de metri cubi de apă, cu peste 100 km/h. Cascada Niagara are cel mai mare debit din lume, ceea ce o face nu doar o spectaculoasă atracţie turistică, ci şi o sursă importantă de energie.
Foto: Biblioteca Publică a Cascadei Niagara
