In fiecare an, la 24 iunie, se serbeaza in lumea crestina nasterea lui Ioan Botezatorul, o mare exceptie, intrucat sfintii si martirii sunt comemorati in ziua mortii lor, considerata a fi ziua nasterii lor pentru Imparatia Cerurilor. Ioan Botezatorul este una dintre figurile centrale ale crestinismului. Predicator ascet, a activat la varsta adulta. Predicile lui poarta amprenta radicalismului esenian, anuntand iminenta Apocalipsei si a Judecatii de Apoi, indemnand la pocainta, botez si ispasirea pacatelor. Se spune ca a fost ucis, prin decapitare, din porunca tetrarhului Herodes Antipa. Cultul lui s-a dezvoltat, iar Biserica, atat in Rasarit, cat si in Apus, i-a consacrat cateva sarbatori importante. Figura sa a fost evocata deseori in artele plastice, in muzica si in literatura. Ultima opera importanta a lui Leonardo da Vinci, pictata cu trei ani inainte de moartea artistului, il reprezinta pe Ioan Botezatorul. In mitofolclorul romanesc este numit si Nanasul lui Dumnezeu.
Tot la 24 iunie, romanii serbeaza Sanzienele sau Dragaica. Legata de solstitiul de vara, datina vine dintr-o adanca vechime, de pe cand stramosii nostri venerau Soarele, fapt remarcat si de Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei": "Acesta este numele Sfantului Ion Botezatorul. Ei (moldovenii) cred ca in ziua cand se praznuieste acest sfant, Soarele nu-si strabate drumul sau drept inainte, ci intr-o linie tremurata. De aceea, toti taranii moldoveni se scoala in acea zi inaintea zorilor si privesc cu ochi mari rasaritul Soarelui, si cum ochiul nu sufera prea mult aceasta lumina si – din pricina ei – incepe sa se zdruncine si sa tremure, ei pun pe seama Soarelui tremuratura pe care o simt in ochi si se intorc voiosi acasa, dupa ce au facut aceasta incercare". In aria carpato-balcanica, preotesele solare aveau multe denumiri, intre care: Ama-Zones "Femei Frumoase", Sin-Tiana "Femei Fermecate", Zan-Tiala "Zanele Soarelui" si Mainades "Dansatoarele". In arta sacra a tracilor, aceste preotese erau reprezentate indeosebi ca dansatoare, prinse in joc ca in celebra "Hora de la Frumusica". De la geto-daci, ele au patruns in mitofolclorul nostru sub numele de Sanziene, Frumoase, Minunate, Doamne, Dragaice etc.
De la ceremonialul alegerii marii preotese a Soarelui, careia tracii ii spuneau si Thraeki-dica "Binecuvantata" (cf. rom. drag; a zice), au mostenit romanii obiceiul numit Dragaica. Tot in "Descrierea Moldovei", Cantemir scrie despre aceasta traditie, prezentand-o ca venind de la daci: "Dupa cum se vede, prin ea o inteleg pe Ceres. Caci in acea vreme a anului cand incep sa se coaca semanaturile, toate fetele taranilor din satele invecinate se aduna si o aleg pe cea mai frumoasa dintre ele, careia ii dau numele de Dragaica. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gatesc cu o cununa impletita din spice si cu multe naframe colorate si-i pun in maini cheile de la jitnite. Dragaica impodobita in acest chip se intoarce de la camp spre casa, cu mainile intinse si cu naframele fluturand in vant, de parca ar zbura, si cutreiera toate satele din care s-a adunat lume s-o petreaca, cantand si jucand laolalta cu tovarasele ei de joc, care o numesc foarte des sora si mai-marea lor in cantecele alcatuite cu destula iscusinta. Fetele din Moldova doresc din toata inima sa aiba parte de aceasta cinstire sateasca, desi in cantecele lor spun mereu, dupa datina, ca fata care a intrupat Dragaica nu se poate marita decat abia dupa trei ani".
In flora Romaniei, sanziana e o planta erbacee, din familia Rubiacee, cu variantele galbena (Galium verum) si alba (Galium mollugo L), ce creste prin fanete si livezi, pe marginea drumurilor, prin paduri si pe langa garduri. Planta se numeste sanziana prin unele locuri, si dragaica prin altele. E folosita in medicina si cosmetica populara, precum si in datinile si actele magice legate de inflorirea ei la solstitiul de vara. Cununa purtata de Dragaica este impletita din flori de sanziene si spice de grau. Fetele care pun aceste flori sub capatai, in noaptea de Sanziene, isi vad in vis ursitii; femeile care isi infasoara mijlocul cu flori de sanziene sunt ocolite de dureri de sale in timpul secerisului, iar fetele si nevestele care poarta flori de sanziene in san sau in par sunt atragatoare si dragastoase. Pentru farmacopee si cosmetica populara, florile se culeg dupa un anumit ritual, in zorii zilei de Dragaica, iar tulpinile, semintele si radacinile toamna.
In ajun de Sanziene, seara, fetele ce vor sa se marite se intalnesc cu flacaii ce doresc sa se insoare. Baietii fac ruguri, le aprind si le invart in sensul miscarii Soarelui, cu strigaturi menite a grabi nuntile. Fetele fug si culeg flori de sanziene, din care impletesc cununi. Cu aceste cununi se intorc in sat si le arunca peste casa; daca se agata cununile de hornuri, se vor marita chiar in acel an. A doua zi, in zori, cetele de feciori strabat satele, cu struturi de sanziene la palarie, in semn ca au cazut cununile de flori pe hornuri la casele fetelor ce ii intereseaza. In acest sens, ei chiuie si canta.
Dupa ce au indeplinit datina Dragaicei, fetele se intorc in fuga de la camp, fluturandu-si maramele; la intrarea in sat le asteapta flacaii cu ulcele cu apa si le stropesc. Apoi se intinde Hora Dragaicelor, amintire a horei preoteselor Soarelui, in care se prind doar fetele ce au participat la obicei.
In noaptea de Sanziene, se spune ca infloreste si feriga, a carei floare stralucitoare se pastreaza pentru vraji, descantece si leacuri. Tot atunci, la miezul noptii, infloreste si iarba-fiarelor, cu care se pot descuia toate lacatele, motiv pentru care e cautata mai ales de hoti.
