La editura Christiana a aparut la inceputul acestui an o carte de istorie axata pe ideea regalitatii. Sah la rege, declinul monarhiei romane in secolul xx, apartine dlui Gabriel Constantinescu, persoana venerabila care la 85 de ani stie sa nu-si ia in seama anii si sa studieze in continuare istoria neamului sau, mai exact zbuciumatul secol xx in care Romania a fost nu o data pe marginea prapastiei. Spirit nationalist, care nu cruta compromisurile si jumatatile de masura, Gabriel Constantinescu vede istoria mai degraba ca pe un lant de catastrofe decat ca pe o suma de impliniri.
Venirea pe tron a lui Carol al II-lea in 1930, in opinia sa a insemnat inceputul sfarsitului. Daca ar fi fost respectata sugestia Consiliului de Coroana din 1918 ca mostenitorul legitim al regelui Ferdinand sa fie principele Nicolae, probabil – nu e exclus – ca tara sa fi avut o alta soarta. Dar acestea nu sunt decat speculatii. Interesant e faptul ca sustinerea lui Carol a venit din partea celor doi mari conducatori ai partidelor istorice, Ionel Bratianu si Iuliu Maniu. Primul avea in vedere exemplul dat de viitorul Frederic cel Mare al Prusiei care ca fiu al lui Wilhelm I dupa o tinerete aventuroasa, odata instalat pe tron, a consolidat extraordinar tara si a inlesnit unificarea Germaniei. Nu acelasi lucru a fost insa valabil si pentru Carol Caraiman. Bazata pe multe informatii, fiind un bun cititor de tratate, de memorii ori jurnale, autorul acestui studiu ne ajuta sa ne intoarcem spre noi insine, sa ne cunoastem mai bine, sa intelegem ca istoria e facuta de personalitati. Daca nu le ai, vai si amar…