O poveste incredibilă: Șoferul lui Al Capone, recrutat de Securitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cum a ajuns Ieronim Budac, un țăran din Cârțișoara, să vândă pe sub mână pălincă în America, în anii Prohibiției

de Marius Cosmeanu , 02 aprilie 2017 - stire actualizata la ora 18:51, 02 aprilie 2017

”Semnalmente: talia 1,65-1,70 m, corpolent și robust, părul negru cărunt, sprâncenele negre, barba și mustățile rase, ochii verzui, nasul, gura, urechile normale, bărbia rotundă, semne particulare nu are.“ Așa arată portretul făcut de informatorul Securității (CNSAS, Dosar nr. 3553), pe la mijlocul anilor 1950, lui Ieronim Budac, țăran din Cârțișoara plecat, la începutul secolului trecut, în America și anturat în gașca temutului Al Capone.

Ieronim a fost „recrutat“ de celebrul gangster din Chicago după o pildă de un curaj nebun într-o întâmplare numai bună de film. Scena e redată în monografia satului Cârțișoara, scrisă de Traian Cânduleț și Ilie Costache (editura Mega Mix, Iași, 2012). Întors în țară, Ieronim a povestit rudelor că în perioada Prohibiției a fost angajat de Al Capone ca să transporte whisky. Într-una din aceste misiuni, Poliția Federală i-a dat de urmă. Avea mașina încărcată cu băutură. Recomandarea părintească a marelui boss era să nu fie prins și să șteargă orice urmă, așa că Ieronim a plonjat cu camionul în fluviul Mississippi, salvându-se de două ori: o dată de la o moarte aproape sigură și a doua oară din mâinile poliției. „Scarface“ a apreciat eroismul ardeleanului și i-a permis să își deschidă un birt ilegal în Chicago. Ieronim și-a făcut cazan și a început să producă pălincă, licoare apreciată de mai-marii lumii interlope din Chicago.

„Noi nu ştiam cine-i Al Capone acesta. Unchiul ne povestea de el şi de bandiţii de acolo“, povesteşte Marian, nepotul lui Ieronim, citat de săptămânalul „Corso”. Marea uimire a ţăranilor de la poalele Făgăraşului a fost atunci când au aflat că în America nu puteai bea nici o gură de rachiu. Mai mult, puteai fi şi arestat pentru asta. Budac a fost arestat de trei ori. A reuşit să fugă din America şi s-a refugiat în Brazilia. Nici acolo nu a trecut neobservat, fiind căutat de autorităţi, după o reglare de conturi între mafioţi. Pentru a nu ajunge din nou după gratii, românul a preferat să se întoarcă acasă, scrie ace-eași publicație.

Traian Cânduleţ povestește că, o vreme, Budac a primit scrisori de la gangsterul american, care aştepta să fie eliberat din închisoarea Alcatraz. Între cele două războaie mondiale, poveştile cu gangsteri circulau prin Cârţişoara mai ceva ca legendele româneşti cu haiduci. Mulţi localnici au căutat norocul în lumea nouă. Cânduleț mai spune că în banda lui Al Capone au fost mai mulţi bărbaţi din Cârţişoara: „Ieronim Budac, Filimon Folea şi Ioan Blendea, Tiţi din Cârţişoara au făcut, în vremea Prohibiţiei, contrabandă cu alcool în America“.

Autobiografia

„Subsemnatul Ieronim Budac, din satul Oprea Cârțișoara, comuna Streza Cârțișoara, Raionul Făgăraș, fiu al lui Aurel și Maria, născut în anul 1897, luna Maiu, ziua 6, în Oprea Cârțișoara, de prezent sunt divorțat de soție din cauza credinței, fiind că nevasta a trecut la religia adventistă de ziua a 7-a, din care cauză am ajuns la divorț. [...] Clase primare 4 de sub era Maghiară. Armată nu am făcut. Mă ocup cu agricultura și mai lucrez și la joagărul întreprinderii forestiere din sat, care a fost proprietatea mea până în anul 1948, când s-a naționalizat.

Situația părinților înainte de 1950 a fost 9 jugăre pământ. Altă situație nu a fost la părinți întru cât tata a murit când ieu ieram copil de 6 ani. Acest pământ l-am împărțit 5 frați care am fost la părinți. Până la etatea de 17 ani am fost la mama. Fiind văduvă cu 5 copii, tot timpul am fost cioban la oi. La etatea de 17 ani, mama m-a trimis în America, ca să pot ajuta mai bine, însă s-a înșelat că ieu, ajuns în America, am lucrat cu 10 cenți pe oră, adecă 10 ore cu un dolar. Acești bani nu-mi ajungeau să mănânc și să mă îmbrac.

Am plecat în anul 1914, iarna, iar în primăvară a început războiul și până în anul 1918 nu am mai putut coresponda cu cei de acasă. În acest timp m-am căsătorit cu fiica lui Tarcea Ion, din Streza Cârțișoara, care se află și ea în America. Am stat cu nevasta acolo până în 1921, când am venit în România. Am stat în sat până în 1924, când am plecat iar în America, dar de data asta am plecat singur, nevasta a rămas în România. M-am întors în patrie în 1925 ianuarie 20. Am sosit în sat, unde am stat și unde sunt și azi. După ce am venit în sat, în anul 1925 vara, am consturit un joagăr (ferăstrău) mânat cu apă și am lucrat tot timpul la joagăr până în anul 1928. Am cumpărat un cazan de fiert rachiu din fructe cu care m-am ocupat tot timpul și cu cele 2,35 ari de pământ pe care îi posed de la părinți și ceva cumpărătură puțină.

În anul 1925, la adunarea generală a cooperativei, m-a ales poporul în consiliul de administrație, unde am stat 15 ani, ocupând funcția de secretar local și mai pe urmă ca președinte. Ca președinte am cumpărat casele cooperativei care azi sunt proprietatea cooperativei, unde se găsește secția de beuturi. În anul 1933 toamna, am fost ales ca primar la comună cu o majoritate mare de voturi date de popor. Am intrat în funcția de primar numai prin ianuarie 1934 deoarece mi-a fost apelată alegerea de alți contra candidați pe motiv că eram sărac și nu aveam numai casă.

Am stat primar până în anul 1938, când am fost schimbat. În cei 4 ani de primărie am construit un local mândru de școală, care se vede și azi împreună cu tot poporul care mă asculta foarte mult. Prin anul 1939 am fost numit din nou ca primar de cătră Prefectura Făgăraș. Am stat primar până la venirea legionarilor la putere, când am plecat din primărie. După plecarea legionarilor de la guvernare, prin 1941 septembrie 15, am fost numit din nou primar de Prefectura Făgăraș. Am fost primar până în anul 1944, când mi-am dat demisia. În acești 3 ani de primărie am procurat materialul pentru noul local de școală și sala culturală.

[...] Politică: am fost primar sub Partidul Liberal, când trebuia să fac politică cu ei, mai pe urmă am fost la Social Democrați Titel, până la ruperea partidului, iar de atuncea și până în prezent nu mai fac politică, fiind om singur și fără nici un ajutor.“

Aceasta este autobiografia scrisă la Securitate de Ieronim Budac, la data de 27 noiembrie 1954. Bineînțeles, nici o vorbă despre Al Capone.

La toate acestea, merită adăugate câteva detalii de fundal. Ieronim Budac rămâne fără tată la vârsta de 6 ani. Unul dintre modelele din copilăria sa care au umplut acest gol a fost unchiul său, Andrei Budac din Cârțișoara, unul dintre ultimii și cei mai temuți haiduci din Transilvania. Povestea legendarului erou local („Foaie verde siminic, auzit-aţi de-un voinic?/ Foaie verde de secară, de Budac din Cârţişoară“, spune una din variantele baladei dedicate lui) o aflăm tot din mo-nografia satului Cârțișoara.

La 18 ani, fără știrea părinților sau a fraților mai mari, Andrei Budac traversează munții, prin Vama Ciucului, și se alătură cetei de haiduci a temutului Tican. După moartea acestuia, Andrei devine șeful cetei de 12 haiduci pe care o va conduce vreme de 20 de ani. Se spune despre el că era un bărbat voinic, de o putere herculeană, impunând respect tuturor. Ca orice haiduc, a ajuns în vizorul poterei, pe capul lui punându-se o recompensă consistentă. A murit trădat de unul dintre tovarășii săi. „În noaptea de 29 spre 30 ianuarie 1912, la capătul unui podeț improvizat, când venind de la făgădăul din Streza cu intenția de a trece peste firul înghețat de apă al Bâlii dincolo, la el în Oprea, Andrei este așteptat de un pluton de jandarmi cu pene de cocoș la chipie, care au tras din armele lor, fără nici-o somație. Andrei reușește să ducă la ochi arma de care era nedespărțit și să apese pe trăgaci. Încărcătorul lui, însă, era gol. Unul din cei mai apropiați ortaci ai săi îi golise arma înainte de a părăsi crâșma“, scriu cei doi autori ai monografiei. Probabil că spiritul de aventură și de libertate al lui Ieronim Budac a fost inspirat și de figura unchiului său.

Securiștii l-au recrutat „prin constrângere“

Cercul se închide într-un fel: inspirat în copilărie de un haiduc, apoi ajuns el însuși un haiduc urban, Ieronim Budac intră în vizorul Securității din cauza altor haiduci: grupul partizanilor anticomuniști din Munții Făgăraș, condus de Ioan Gavrilă Ogoranu. De ce a fost ales? Explică informatorul care l-a cooptat. Argumentele țin adeseori și de umorul involuntar al epocii:

„Întrucât cu toate studiile efectuate de către subsemnatul, la Regionala Stalin, în materialele care priveau banda «Gavrilă», nu a re­eșit nici un obiectiv concret care să fie urmărit operativ, și, totodată, nu mi sa predat nici un fel de agentură, de la prim început și conform Ordinelor primite la Regiune, am procedat la punctarea și studierea de elemente pentru a se recruta ca informatori deoarece în mai sus menționata comună nu am avut și nu am nici un fel de agentură care să urmă­rească în prealabil problema bandei. Ca element cu posibilități de penetrare și cu posibilități în această direcție, după cele studiate de subsemnatul, propun următorul: BUDAC A. IERONIM.“

Și, mai departe: „Susnumitul în comună are vaste relații sociale, cât și politice. Este foarte vizitat de diferite elemente din comună și în special pe considerentul că posedă țuică, având cazan, cu care ocazie la acesta în casă se discută diferite chestiuni social-politice. Din punct de vedere cultural, cu toate că are numai 4 clase elementare, pot afirma cu certitudine că este omul cel mai ridicat social-cultural din mai sus arătata comună. Ca fost primar liberal, și astăzi se bucură de mare simpatie și este privit ca atare de către diferiți cetățeni ai comunei. Posedă un aparat de radio cu galene, pe care îl ascultă cu regularitate, astfel fiind la curent cu diferitele evenimente ale zilei.“

Dar nimeni nu este perfect: „Din punct de vedere al poziției sale față de regimul de democrație populară, este dușmănoasă, caută a nu se supune măsurilor luate de Guvern în ceea ce privește predarea cotelor față de Stat, elogiază puterile apusene și în special SUA, unde a fost timp de mai bine de 10 ani și din care cauză nu a satisfăcut la noi nici serviciul militar.“

Portretistul Securității mai notează că „în ceea ce privește viciile, este un element ușor înclinabil spre viciul beției, consumă băutură alcoolică, dar nu este văzut niciodată în stare de ebrietate, fiind un element foarte rezistent, robust. În ceea ce privește căsnicia, în prezent l-a părăsit nevasta pe considerentul că el nu a vroit să treacă de la ortodoxie la secta adventistă de ziua a 7-a și din care motive în prezent se administrează singur și personal. Datorită acestui fapt și fiind un element sănătos, în prezent umblă pe la unele femei văduve cu care are relații sentimentale“.

Prin urmare, au fost identificate punctele tari pe baza cărora Ieronim Budac este propus spre recrutare de către Securitate: era unul dintre cele mai capabile „elemente țărănești“ din comună; era foarte influent, în special în privința „elementelor dușmănoase“, cu care avea relații, și, nu în ultimul rând, locuia chiar în deal, chiar la marginea comunei, casa lui fiind situată pe lângă drumul „cărare“ care duce spre Cabana Bâlea, spre munte, pe unde puteau trece foarte probabil „bandiții fugari“.

În consecință, Securitatea trece la acțiune: „Pe baza unei citații scrise sau verbale, susnumitul să fie audiat în mod discret la Sfatul Popular, într-o zi de repaus sau chiar în zi de lucru, când accesul populației la Sfat este foarte redus și, în prealabil, într-o cameră specială să fie recrutat. Pentru a nu se naște suspiciuni, concomitent cu acesta să mai fie invitați la Sfat și alte elemente sub aceleași pretexte, pentru acoperire.“

Zis și făcut: „În seara zilei de 27 ianuarie a.c., susnumitul Budac A. Ieronim a fost invitat la Sfatul Popular, unde a fost așteptat de către noi și unde a decurs recrutarea. Susnumitul s-a prezentat la Sfat la orele 18, după care a fost dus într-o cameră care era de mai înainte aranjată pentru a fi goală. […] Susnumitul a fost recrutat prin constrângere, folosindu-se ca material compromițător faptul că el trăiește în concubinaj cu soția numitului H., adică cu numita T.H., a afirmat către noi ca să nu-l denunțăm la acest cetățean că altfel el nu mai are trai în acel sat. S-a mai folosit ca material că el în trecut a fost un politician, adică a făcut politică titelistă, unde a depus un mare interes.“

Povestea relației fostului șofer al lui Al Capone cu Securitatea a fost lipsită de momente semnificative. Budac invoca mai tot timpul tertipuri pentru a-și justifica incapacitatea de a oferi informații relevante. Astfel, o hotărâre a Securității din august 1956 stabilește excluderea din rețea a lui Ieronim Budac. Era un prim moment de destindere în lagărul socialist și cu câteva luni înaintea declanșării Revoluției din Ungaria: „Acest agent caută să ne documenteze că oarecum oamenii sînt împăcați cu toate problemele, că nu ar mai exista nici un fel de manifestări ostile sau activitate contrarevoluționară, că de acum lucrurile merg bine. Pe lângă toate acestea s-a mai putut constata că agentul nu are auzul destul de normal, fapt pentru care trebuia să vorbim mult prea tare cu dînsul“.

Ieronim Budac a murit la 23 septembrie 1977 și este îngropat în cimitirul bisericii din Oprea Cârţişoara.

Comentarii

  • Nicolae-Canada

    02 aprilie 2017 20:02

    Si ce sa intamplat din 1956 pana in 1977?

    raspunde comentariului
  • Ioan

    02 aprilie 2017 19:38

    Ocolitoarea trecatorii Turnu Rosu se numea ''Vama Cucului'', negustorii insotiti de calauze mergeau pe poteci ascunse prin hatisurile muntelui pentru a nu fi vamuiti.

    raspunde comentariului

Ultima ora

anunturi mica publicitate

Urmareste-ne pe Facebook

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design