Din miile si miile de morti in inchisorile comuniste avem din cand in cand datoria sa extragem un fel de figura geometrica prin care aproape ca esentializam martirajul si privim destinul tarii ca intr-o efigie.
Astfel, zilele trecute mi-a venit ideea ca cele patru mari locuri de detentie si exterminare care, asezate simetric tintuiesc ca o cruce pamantul tarii, adapostesc mortile unor personalitati politice, culturale si religioase a caror alaturare nu este deloc intamplatoare.
Citeşte şi Vladimir Ghika: Apostolul temniţelor roşii
Despre cine este vorba? Cand vorbim de Sighet il avem fara indoiala in vedere pe Iuliu Maniu. Coborand verticala spre sud ajungem la Jilava unde, asa cum se stie, a murit in 1954 monseniorul Vladimir Ghika despre care se spune ca a putut sa-si prevada data mortii. Aceasta este verticala. Ce se intampla cu orizontala? Penitenciarul de cea mai trista amintire situat in vestul tarii este, fireste, Aiud, unde in 1950 si-a dat sufletul Mircea Vulcanescu. La extremitatea cealalta a tarii, trasand si de data aceasta o linie de unire, dam peste Ramnicu Sarat, unde s-a stins Ion Mihalache, daca nu ma insel, in 1960.
Avem, asadar o cruce in ale carei capete sunt batuti patru martiri. Desigur, au mai fost si alte penitenciare nu mai putin odioase, dupa cum si ceilalti morti in mari chinuri au toate indriturea sa fie amintiti, dar geometrizarea facuta ne-a silit la o drastica selectie.
Citeşte şi Monseniorul Ghika, un sfant sub ciomege
Ce este interesant in aceasta figura geometrica? Verticala uneste doi catolici, un greco-catolic, Iuliu Maniu, si un romano-catolic, Vladimir Ghika. Cu alte cuvinte, verticala este catolica, asa cum intotdeauna prin caracterul viril, luptator, angajat, prin ordinele monahale si cavaleresti pe care le-au creat, catolicii au pus mereu in evidenta o dimensiune dominatoare, legislativa, simbolizata de sceptru sau de carja apostolica.
Ce se intampla cu cealalta dimensiune a crucii noastre? Atat Mircea Vulcanescu cat si Ion Mihalache au fost ortodocsi. Iata, deci, ca orizontala apartine ortodoxiei. Prin firea ei gratioasa, inefabila, feminina, filocalica, ortodoxia nu putea sa fie descrisa decat pe o asemenea coordonata care completeaza de minune verticalitatea catolica.
Citeşte şi Comemorarea martirului Vladimir Ghika
Se poate spune, astfel, ca tot comunismul nostru cu abuzurile si crimele sale a avut in fundal o asemenea figura geometrica, cruce pironita prin cei morti in pamantul patriei pentru a-l sustine si a nu-l lasa zdrobit. Chiar si profilul celor patru corespunde punctelor in care sunt tintuiti. Iuliu Maniu si Vladimir Ghika, fiecare in domeniul sau, au fost de fapt niste vulturi, solitari, fiinte care si-au pastrat curatenia trupului si a sufletului, avansand cu seninatate spre jertfa care avea nevoie de ei. De cealalta parte Mihalache si Vulcanescu au fost aparent blajini, cu familie, iubind caminul si cuibarul gandului unde putea sa cloceasca o alta forma de credinta, modelata mai in spiritul omului obisnuit. Sacrificiul explicit si jertfa implicita exprima complementaritatea ortodoxie-catolicism, verticala-orizontala ce alcatuiesc relieful lumii si al patului arhetipal in care aceasta se naste si moare.
