Icoana unei vieti

Revista Rost, desi a traversat mai multe schimbari grafice, riscand pana la urma sa nu mai fie recunoscuta de publicul ei cititor, reuseste totusi sa nu dispara de pe piata si sa ofere in continuare numere interesante, propunand de fiecare data un alt nume exemplar al spiritualitatii romanesti. Dupa N. Steinhardt, Sandu Tudor, Vasile Bancila, Radu Gyr, Dumitru Staniloae, Nichifor Crainic, Ernest Bernea, Vintila Horia, Arsenie Boca, Arsenie Papacioc, parintele Voicescu si altii, a venit si randul unui alt preot adevarat, intens in trairile sale si cu mintea dreapta. Este vorba de parintele Zosim Oancea, care a facut multi ani de inchisoare, ceea ce nu i-a clintit convingerile. Cristian Badilita, in evocarea pe care o face (Amintiri despre tata Zozo Ð parintele este bunicul sotiei sale, Smaranda) il prezinta astfel: “Iarasi poate parea bizar pentru unii, dar tata Zozo era un proeuropean patimas. In primul rand din ratiuni familiale: un fiu al sau si vreo cinci nepoti traiesc in America si Europa de Vest. Marea lui problema nu era legata de varsta. La 92 de ani ne spunea cu licariri de entuziasm in ochi ca abia asteapta momentul aderarii Romaniei la Uniune ca sa poata veni in Franta mai des si sa ne viziteze. Dar mai era proeuropean dintr-un firesc imperativ crestin: sufletul Europei este Biserica, una si nedespartita”. De numele lui, asa cum se stie, este legat muzeul icoanelor pe sticla de la Sibiel, el fiind un rabdator si exigent colectionar. De asemenea, alaturi de icoana a fost cuvantul, predicile sale fiind un exemplu al genului, marturiile despre infernul concentrationar, precum si un eseu teologic-filosofic Organicismul. Despre el in acest numar al revistei mai scriu Razvan Ionescu si Razvan Codrescu. Redactorul sef al revistei, Claudiu Tarziu, se ocupa de cazul Tanacu, miza unui linsaj mediatic.