Cum a ocupat Maniu Viena şi Praga

de Virgil Lazar , 17 noiembrie 2011
personalitate
Iuliu Maniu a reorganizat regimentele româneşti într-o armată capabilă să pună capăt răzvrătirilor instigate de bolşevici.

 

În vara anului 1915, iunie, împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, a fost de părere că Franţa numai aşa putea fi bătută, dacă România intră în războiul mondial de partea Puterilor Centrale, ceea ce l-a determinat să îl trimită la Viena pe deputatul catolic Mathias Ersberger, pentru a discuta, în acest scop, cu reprezentanţii românilor ardeleni. Întâlnirea a avut loc în palatul prinţului von Lichtenstein din Viena. La ea au fost prezenţi Iuliu Maniu, Aurel C. Popovici, Vasile Goldiş şi reprezentantul Vienei. În cadrul ei, Aurel C. Popovici a expus istoricul problemei, Vasile Goldiş a arătat punctul de vedere maghiar, iar Iuliu Maniu a relevat pretenţiile românilor ardeleni, între care şi: stat separat  în cadrul monarhiei habsburgice, guvern român ardelean, armată română, bancă naţională română. Ceea ce a dus la dezaprobarea lui Ersberger, care considera exagerate aceste pretenţii. Maniu a arătat, însă, că cererile românilor au fost aprobate de împărat, dar că ele trebuie şi înfăptuite. Aceste întâlniri n-au dus, în final, la nici un rezultat, pentru că Iuliu Maniu n-a cedat la nici un punct.

Iuliu Maniu salvează Viena

După destrămarea frontului din Italia, în toamna lui 1918, Iuliu Maniu, ofiţer în rezervă, mobilizat în 1915 şi dus trei ani pe frontul cu Rusia şi, apoi, pe cel din Italia, a sosit la Viena, unde a ocupat o parte a Ministerului de Război, în numele naţiunii române, dar cu acordul autorită­ţilor militare austriece, care îl considerau, pe bună dreptate, un om extrem de capabil. Imediat, o serie de soldaţi şi ofiţeri s-au grupat în jurul lui Iuliu Maniu, care a format apoi Consiliul Naţional Român din Transilvania, în chestiuni militare, conform unei hotărâri luate la 19 octombrie la Oradea. În acest scop, Iuliu Maniu, însoţit de ­deputatul român Vasile Iosi­pescu-Grecu, a fost primit de baronul Stoger-Streiner, apoi Iuliu Maniu a fost invitat în cabinetul ministrului, unde Maniu s-a văzut faţă-n faţă cu elita nobiliară a Vienei, inclusiv cu generalul Bardorf, fostul şef al cancelariei militare a arhiducelui moştenitor Francisc Ferdinand, care a lăudat seriozitatea liderului român.

Armata lui Maniu

În acest context, Maniu a explicat faptul că românii ardeleni, al căror lider oficial devenise, dispun la Viena de patru regimente de infanterie - de la Orăş­tie, Braşov, Cluj şi Sibiu - care totalizau circa 60.000 de soldaţi şi ofiţeri. O armată în toată regula! Această armată română, singura forţă militară care rămăsese disciplinată în capitala austriacă, a primit spaţii drept sediu, chiar în clădirea Ministerului de Război habsburgic, unde a format următorul cabinet militar: generalul Ioan Boieriu, ­secretar general; căpitanii Traian Popa şi Ioan Ilcuş, şefi de ­sec­ţiune; Viorel Tilea şi Ioan ­Colibaş, adjutan­ţi ai şefilor de secţiune. Astfel că românii aveau la Viena singura armată  organizată şi disciplinată ceea ce i-a permis lui Iuliu Maniu să facă o ofertă autorităţilor austriece: aceea de-a pune capăt jafului şi distrugerilor la care s-au dedat miile de ostaşi bolşevizaţi, de toate naţionalită­ţile, ce afluiau de pe frontul din Italia spre casă, şi care au făcut prăpăd în urma lor.

Nu numai oficialii austrieci au acceptat, dar românii au fost chiar rugaţi să facă ceva în  privinţa acesta. Atunci, Maniu şi comandamentul militar român format la Viena, au declanşat campania „de cură­ţenie" de 55 de zile, astfel că au făcut ordine deplină în oraşul în care Horea, la timpul său, venise cu traista plină de plângeri şi  de revendicări, dar nimeni nu le-a rezolvat. Spune legenda că, la plecare, armata română în marş, în timp ce cânta imnuri naţionale, („La arme", „Ardealul ne cheamă" etc.) a fost aplaudată de mulţimea de vienezi mărgeluită pe ambele părţi ale bulevardelor, dar aplau­daţi cu sutele şi la geamuri, de unde fluturau basmale şi batiste în semn de salut şi recunoştinţă. Interesant este că, după ce au aflat de ceea ce s-a întâmplat la Viena, şi auto­rităţile din Praga au cerut ajutorul armatei române. Maniu şi colegii lui militari au hotărât să trimită acolo regimentul de la Braşov, sub comanda colonelului Alexandru Simon. Unele izvoare susţin că, odată ajuns acolo, un grup de ofiţeri a plecat spre Cernăuţi şi a înfipt tricolorul pe clădirea Operei.

Comentarii

Ultima ora

anunturi mica publicitate

Urmareste-ne pe Facebook

Aboneaza-te la newsletter

Aboneaza-te pentru a primi cele mai importante titluri pe e-mail.

Copyright © 2014. Toate drepturile rezervate RomaniaLibera.ro

Dezvoltat de Bluebay Design