Cand eram scolar, imi imaginam voievozii, domnitorii, regii, imparatii din cartea de istorie barbati inalti, puternici. Zilele trecute, citind Memorialul din Sfanta-Elena, m-am oprit la acest paragraf, unde autorul, Las Cases, face portretul fizic al lui Napoleon; si am zambit, amintindu-mi de inchipuirile mele despre imparati: “Impotriva parerii generale, pe care am intretinut-o eu insumi – scrie Las Cases – Imparatul nu are o constitutie robusta. Are membrele groase, dar muschii-i sunt foarte mici; e lat in piept, dar e mereu racit. Corpul lui e sensibil la cele mai mici influente; era deajuns sa simta mirosul de vopsea ca sa se imbolnaveasca; anumite mancaruri, cea mai mica umezeala actioneaza asupra lui; nu trupul ii este de fier, asa cum am crezut, ci sufletul, moralul…”
Peste cateva pagini, autorul Memorialului… noteaza aceste cuvinte ale lui Napoleon (noiembrie 1915, cand Imparatul se afla exilat de englezi pe insula Sf. Elena, Oc. Atlantic): Situatia poate sa para atragatoare!… (adica exilul, n.m.). Universul intreg ne contempla!… (Dumnezeule, ce cuvinte puternice!) Noi suntem martirii unei cauze nemuritoare!… Milioane de oameni ne plang, patria suspina si gloria este indoliata. (Ce cuvinte!) Si, dupa o pauza de cateva secunde – spune Las Cases – relua: Adevaratele mele suferinte nu trebuie cautate aici! (faptul ca e in exil, n.m.). Daca nu m-as gandi decat la mine, poate ca as avea chiar motive sa ma bucur!… Nenorocirile au si ele eroismul si gloria lor!… (…) Dac-as fi murit pe tron, in deplinatatea atotputerniciei mele, as fi ramas o problema pentru multi oameni, dar astazi, multumita nenorocirii, vor putea sa ma judece asa cum sunt in realitate. Cata barbatie in fruntea nenorocirii!
Napoleon a purtat multe batalii: in Italia, Egipt, Prusia, Austria, care au ramas celebre. Se zice ca dupa batalia de la Jena (Prusia, 1806), Hegel, pe atunci foarte sarac in acest oras (abia in 1808 ajunge director de liceu in Nurenberg), vazandu-l pe Napoleon intrand in Jena, in fruntea armatei sale, ar fi spus: Iata Spiritul universal calare! Autorul Fenomenologiei spiritului, Filosofiei istoriei, Filosofiei spiritului etc a spus un cuvant potrivit pentru un Barbat al Istoriei universale (fireste, in sens filosofic-hegelian, al spiritului rational si nu religios).
