Oamenii de ştiinţă au ajuns la această concluzie comparând creierele de la diferite specii de primate, ceea ce le-a permis să identifice trăsăturile care ar putea face mai special creierul uman.
La suprafaţă, creierul oamenilor seamănă foarte mult cu cel al primatelor, dar inteligenţa superioară a oamenilor sugerează că în profunzime există diferenţe esenţiale. Creierul uman este de trei ori mai mare decât al primatelor, având aşadar o putere de procesare mai mare, explică neurosavanţii. Dar diferenţa esenţială nu constă în mărime, ci în modalităţile de funcţionare a celulelor şi formare a legăturilor, spune dr. Andre Sousa, de la Universitatea Yale, co-autorul studiului, citat de publicaţia britanică The Independent.
Împreună cu o echipă numeroasă de specialişti, dr. Sousa s-a concentrat pe 16 regiuni ale creierelor omului, cimpanzeului şi maimuţei macac. Ei au cercetat activitatea genelor descoperite în acele regiuni, observând care dintre ele sunt active sau inactive la diferite specii şi măsura în care acestea produc substanţe de genul dopaminei.
Diferențe vizibile în cortex
În general, diferenţele dintre alte primate şi oameni sunt foarte subtile, dar acestea sunt clar vizibile în neurocortex, zona creierului mult mai dezvoltată la om decât la maimuţă. Astfel, cercetătorii au constatat că gena TH, care declanşează producerea dopaminei, era activă în neurocortextul uman, dar nu şi în cel al primatelor.
Pe lângă faptul că este un sistem de recompensă, dopamina joacă un rol important într-o mulţime de funcţii ale organismului uman, inclusiv mişcarea, învăţarea şi memorarea. Este substanţa chimică epuizată la persoanele care suferă de Parkinson, o boală neurologică progresivă, caracterizată prin tremurături, mişcări foarte lente şi probleme de memorie.
Aşadar, producerea acestei substanţe recompensatoare este unul dintre factorii esenţiali care deosebesc creierele noastre de ale maimuţelor, iar o cantitate mai mare de dopamină ar putea spori puterea creierului.
Cercetătorii nu ştiu încă exact în ce măsură descoperirile lor, inclusiv cantităţile ridicate de dopamină, pot explica mai bine inteligenţa relativă a oamenilor. Dar acestea arată importanţa unei înţelegeri mai nuanţate a creierului, care merge mai departe de mărime atunci când sunt studiate bazele inteligenţei.
