Ideea de universalitate a Jocurilor determina forul olimpic mondial sa atraga in permanenta noi tari la startul intrecerilor. La olimpiada de la Torino lista tarilor participante a ajuns la 80, printre ele numarandu-se state care nu au avut parte de iarna niciodata. Conteaza la golaverajul olimpic, si acest lucru intereseaza pana la urma. In ceea ce priveste Romania, tara noastra se poate considera o participanta traditionala la jocurile olimpice de iarna. De-a lungul istoriei prezentei noastre la olimpiada alba ne laudam cu o singura medalie olimpica, in 1968, la Grenoble, cand dublul de bob Panturu-Neagoe a castigat bronzul. De atunci olimpicii nostri se multumesc sa faca numai act de prezenta. Palmaresul sportivilor nostri este mai mult decat penibil. Olimpicii nostri se afla in coada clasamentelor la probele la care participa. S-a ajuns la situatia paradoxala ca in lipsa de performante sa consideram locul 20 un rezultat bun, premiat cu o mie cinci sute de euro.
Pe plan national, sporturilor de iarna – din punct de vedere organizatoric – nu le lipseste nimic. Exista federatii pentru toate disciplinele olimpice. Toate dispun de bugete proprii. Sportivii se pregatesc in strainatate in cautarea zapezii, tehnicienii ii insotesc pretutindeni, se cheltuiesc banii de la buget. Competitiile interne se desfasoara, insa, intr-un deplin anonimat. Sporturile de iarna, hai sa zicem cele de performanta, chiar daca ea lipseste cu desavarsire, sunt practicate, in general, de sportivi militari, inregimentati, de regula, in trupele Ministerului de Interne, si ne referim cu precadere la probele de ski si biatlon.
Odata incheiata Olimpiada de la Torino, o sa auzim ca peste cateva luni incepe pregatirea unui nou ciclu olimpic, unul care va cheltui inutil banii ca si pana acum, dar cu certitudinea ca vor mai bifa o prezenta la viitoarea olimpiada.
