Mircea Lucescu are dreptate: în ultima săptămână am văzut atâtea atacuri la adresa echipei naţionale, încât, dacă nu ştiam despre ce e vorba, aş fi crezut că am pierdut calificarea la Campionatul Mondial în compania Luxemburgului, nu nişte amicale. Vina le aparţine însă atât selecţionerului Răzvan Lucescu, cât şi directorului general Ionuţ Lupescu. Cei doi ar fi trebuit să iasă în faţa presei şi să spună ferm, înaintea celor trei meciuri de pregătire, ce vor de la jocurile cu Ucraina, Macedonia şi Honduras. „Oameni buni, nu ne interesează rezultatele, ci să testăm în continuare jucători pentru viitorul fotbalului românesc. Cine confirmă, bine, cine nu, la revedere.” O frază simplă pe care totuşi nu au rostit-o dând prilej comenta-riilor, speculaţiilor ş.a.m.d. Iar când vine şi „Dodel” (porecla vedetei lui Becali, Tănase) şi după o înfrângere supărătoare (0-1) cu Macedonia arată că îl doare undeva de lot şi e preocupat mai mult de modul cum să agaţe fete pe internet, e clar că percepţia oamenilor despre naţională nu poate fi una favorabilă…
Da, Mircea Lucescu a ţinut ieri să îşi apere fiul, atacat din toate părţile în ultimele zile. Şi tatăl ştie ce vorbeşte. „Nimeni nu a ţinut cont de necesitatea de a construi o echipă, de a promova jucători, de a schimba o generaţie cu alta!”, spune Il Luce şi are dreptate. „A fost aproape un linşaj public la adresa naţionalei şi a lui Răzvan în aceste zile. Atacuri care vin dintr-o singură direcţie. Dacă îi cereţi mereu să răspundă şi să explice, nu este normal, trebuie să fiţi înţelegători”, a mai continuat Seniorul.
Ei bine, cu Răzvan Lucescu tind să mai am răbdare, dar cu alţii nu. Cu un Cristi Tănase, de exemplu, care are toate şansele să se consacre mai întâi ca playboy, apoi ca fotbalist, sau cu alţii ca el, pentru care naţionala nu pare a fi decât un balast, eu nu mai am răbdare. Şi i-aş pune „la păstrare” până când ar demonstra că sunt fotbalişti, dacă se va mai întâmpla asta vreodată…
