Bloggerii scriu, luni, despre autorităţile spaniole, care sancţionează aspru persoanele care atentează la siguranţa cetăţenilor, dar şi despre şapte mari actori care au refuzat roluri bune în filme şi seriale.
Pe blogul lui Victor Kapra citim despre cum este aplicată o lege similară cu “Legea defăimării” în Spania.
“Doi rapperi din Granada, fraţii gemeni Ayax şi Prok, au fost chemaţi zilele trecute la poliţie ca să dea declaraţii despre piesa lor “Polizzia”, considerată defăimătoare la adresa poliţiştilor întrucât conţine înjurături la adresa acestora, îndemnuri la violenţă şi consum de droguri, plus versuri gen „ei dau în bătrâni şi-n copii la manifestaţii, zi-mi că nu i-ai văzut!”. Dacă sunt găsiţi vinovaţi, cei doi pot primi o amendă între 600 şi 30.000 de euro, conform Legii pentru Siguranţa Cetăţenilor, intrată în vigoare în iulie trecut şi care sancţionează cu asprime nu doar propagarea de mesaje defăimătoare ori instigatoare la violenţă la adresa poliţiştilor, cât şi actele de nesupunere civică, între care, în premieră, organizarea de manifestaţii în faţa sediilor Senatului şi Congresului Deputaţilor, pedepsită cu 30.000 de euro”, scrie bloggerul.
Adrian Georgescu scrie, pe blogul său, despre şapte mari actori care au refuzat roluri bune.
Astfel, Jack Nicholson a refuzat “Michael Corleone” în “The Godfather”, Jim Carrey a refuzat rolul lui “Edward Scissorhands”, Sandra Bullock a renunţat la “Maggie Fitzgerald” din “Million Dollar Baby”, Al Pacino – “Edward Lewis” în “Pretty Woman”, John Cusack – rolul lui “Walter White” în serialul “Breaking Bad”, Harrison Ford – “Oskar Schindler” în “Lista lui Schindler”, Tom Hanks – “Jerry Maguire”.
Zoso.ro scrie despre prăbuşirea clădirii cu cinci etaje, din centrul Istanbulului, şi precizează că “şi noi avem nevoie de aşa ceva”, “ca să se pună lucrurile în mişcare”.
“O clădire cu 5 etaje s-a prăbușit în centrul vechi al Istanbulului. De așa ceva avem și noi nevoie. Niște clădiri prăbușite, niște morți, niște oameni plânși pe la televizor că și-au pierdut copiii. Da, e groaznic, dar altfel nu se poate. Ca și la #colectiv, trebuie să moară cineva ca să se pună lucrurile în mișcare. Să fie verificată fiecare clădire. Să nu se mai construiască prost. Să își facă treaba Inspectoratul pentru Construcții”.
Cristian China Birta scrie despre primul campion olimpic din edițiile moderne ale Jocurilor Olimpice de la Atena (1986), James Brendan Connoly.
“James s-a ambiționat și a trecut peste toate inconvenientele, stârnind ovații în tribuna ateniană. El a cucerit medalia olimpică de aur, însă acest lucru nu l-a păzit de neplăceri, la întoarcere. S-a îmbarcat de la Paris cu doar 3 dolari în buzunar, iar după 17 zile pe mări, a ajuns acasă, la New York. Nimeni nu l-a așteptat în gară, iar cel care l-a ajutat să își descarce bagajele a fost chiar controlorul de tren. James nota într-un jurnal al său că avea două valize, un pardesiu ușor și unul mai gros, de iarnă, diploma olimpică închisă și protejată într-un tub lung de un metru, o cupă de argint și una de aur oferite de prințul Constantin al Greciei, un bust al unui grec celebru, sculptat de alt grec celebru, învelit în hârtie, o coroană din ramuri de măslin de la Olympia, trei căni ca suvenire și 20 de metri de mătase, cadou de rochie pentru mama sa. Medalia și-o pusese, de teamă să nu o piardă, în buzunarul cel mai sigur al pantalonilor. A doua zi, în loc de lauri triumfali, James Connoly avea să afle că a fost exmatriculat de la universitate, pentru absențe nemotivate. El nu reușise, din cauza sistemului birocratic, să oficializeze plecarea la Atena”, scrie bloggerul.
