Bucureştiul este oraşul european cu cel mai aglomerat trafic, potrivit unui studiu realizat de compania Tom Tom. „România liberă“ vă prezintă un set de soluţii care pot decongestiona aproape instant circulaţia în Capitală. Unele dintre acestea nu necesită deloc bani, iar altele o investiţie minimă.
Doamna primar general Gabriela Firea nu trebuie să inventeze apa caldă, căci alte mari metropole, din Europa sau de pe continentul american, au rezolvat deja de zeci de ani problemele de trafic.
În 1997, noul primar din Bogotá, capitala Columbiei, un independent școlit în Statele Unite, pe numele său Enrique Peñalosa, se confrunta cu o problemă similară cu cea a Bucureștiului anului 2017, și anume traficul sufocant. După ce a constatat că nu are bani în vistieria municipalităţii pentru a pune în aplicare un master plan al japonezilor de la Agenţia Japoneză de Cooperare Internaţională (JICA), ce presupunea construirea unei rețele de autostrăzi suspendate în oraș, edilul Peñalosa a pus în aplicare propriul proiect, bazat pe deviza „un oraș poate fi prietenos fie cu oamenii, fie cu mașinile, dar niciodată cu amândouă“ și care viza reducerea dependenței de mașina personală.
Primul pas a constat în introducerea unui sistem de vignete care interzicea circulația la orele de vârf, în anumite zile ale săptămânii, pentru numerele de înmatriculare care se termină cu anumite cifre. Concomitent, Primăria Bogotá a început construcția unui vast sistem de piste de bicicletă, „ciclorutas“, care a ajuns să totalizeze 300 de kilometri după doar trei ani de mandat.
Compania a analizat 390 de oraşe din 48 de ţări, iar potrivit studiului, românii, petrec pe străzile Capitalei, aproximativ 57 de minute pe zi în plus în trafic din cauza aglomeraţiei, ceea ce înseamnă 218 ore în plus într-un an… citește mai departe aici …
În paralel, primarul a încurajat locuitorii orașului să utilizeze cât mai mult transportul în comun, pentru care a „mușcat“ din bulevarde pentru a crea o rețea de autobuze rapide cu benzi dedicate – Transmilenio.
Avem multe de învăţat de la columbieni, însă Bucureştiul condus acum de Gabriela Firea are ambiţii de capitală europeană, aşa că trebuie să privim şi spre măsurile luate de cei care conduc mari metropole de pe bătrânul continent. Şi chiar din America de Nord. „România liberă“ prezintă două seturi de măsuri (dintre care unul nu presupune investiţii serioase) pentru decongestionarea traficului de coşmar din Bucureşti.
Ce se poate face și pe gratis
Benzi unice pentru transportul în comun. Ele există de decenii în marile metropole, însă la Bucureşti aproape că lipsesc cu desăvârşire. În Europa sunt două modele: delimitare prin marcaje pe asfalt, în paralel cu camere de supraveghere (Londra) sau prin borduri (Paris). Pentru Bucureşti, pare mai potrivit modelul parizian.
Interzicerea virajului la stânga pe marile artere. Este o idee de proveninenţă americană, mai exact din New York, care la noi a fost propusă acum câţiva ani de Silviu Prigoană. Nimeni nu l-a ascultat, lucru explicabil, în contextul în care până atunci venise cu aberaţii ca transport public gratuit, idee preluată apoi de Gabriela Firea, care şi ea a abandonat-o.
Sistem feroviar de transport urban. Funcţionează foarte bine la Londra şi la Paris. Bucureştiul are o reţea de căi ferate abandonată, care ar putea fi utilizată pentru preluarea fluxurilor de călători. Sunt necesare investiţii minime, pentru că municipalitatea bucureşteană nu are fondurile de la Paris, pentru a duce şinele în subteran (RER). Un prim-pas fusese făcut la finele anului trecut, când Ministerul Transporturilor a anunţat introducerea de trenuri de călători pe partea de nord-vest a centurii feroviare. Cu toate că proiectul costa doar 200.000 de euro, el a fost însă sabotat de CNAIR, aşa cum a dezvăluit „România liberă“.
Taxă de acces în centrul oraşului. „Congestion tax“ funcţionează la Londra, unde şoferii care vor să intre în centrul oraşului trebuie să achite o taxă de 10 lire pe zi. Ideea (BU-vinieta) a fost avansată de fostul primar Adriean Videanu, care a abandonat-o însă după ce a fost pur şi simplu linşat de „presa independentă“.
Ridicarea autovehiculelor staţionate neregulamentar. Nu există zi în care RATB să nu anunţe că sunt tramvaie sau troleibuze blocate din cauza maşinilor parcate aiu-rea. Pe de altă parte, investiţii de zeci de milioane de euro, cum este Străpungerea Doamna Ghica – Chişinău, au devenit inutile, pentru că prima bandă, din cele două pe sens, este transformată în parcare.
Interzicerea parcării camioanelor, microbuzelor şi autocarelor pe domeniul public. Parcările publice, amenajate de primăriile de sector pe marginea marilor bulevarde, sunt blocate de vehicule de mare tonaj care, în mod normal, ar trebui parcate la autobază. Cadru legal există, însă niciun primar nu a făcut nimic până acum.
Montarea de garduri pe mijlocul principalelor artere. Măsura, aplicată în anumite zone din Londra, i-ar descuraja pe cei care blochea-ză traficul întorcând maşinile pe mijlocul bulevardelor, peste liniile de tramvai.
Aplicarea principiului „parcarea nu e gratis“. În nicio capitală europeană, parcarea nu este gratis. În Bucureşti, fiecare îşi lasă maşina pe unde-i tună, chiar şi în zone ca Piaţa Universităţii, unde sunt două parcări subterane cu plată.
În afară de aceste măsuri care pot fi implementate într-un timp extrem de scurt şi care nu presupun investiţii serioase, Primăria Capitalei şi Ministerul Transporturilor trebuie să mai acţioneze şi în alte direcţii. Este vorba de reînnoirea flotei RATB (ultimele tramvaie au fost cumpărate în anii ´80), extinderea reţelei de metrou, lărgirea Şoselei de Centură măcar la două benzi pe sens (London Orbital are porţiuni şi cu şase benzi pe sens) şi lista ar putea continua.
