Cele mai mari zece probleme ale Mării Negre

Grupul de Dezvoltare Durabilă a întocmit un clasament al dificultăţilor cu care se confruntă zona costieră românească, probleme pentru care autoritățile nu au găsit încă o rezolvare.

1. Prăbușirea ­falezelor ­litorale 

Deși este o problemă cunoscută și care are consecințe deosebit de grave asupra așezărilor umane sau a altor obiective edilitare, intervenția auto­rităților competente, în speță Ministerul Mediului, s-a lăsat așteptată. Dacă în zona 2 Mai – Vama Veche nu s-a intervenit deloc, deși problemele de eroziune sunt acute, în zona Costinești sau Eforie s-au efectuat lucrări de consolidare între anii 2009-2013.

Cu toate acestea, spun reprezentanții GDD, lucrările nu au fost cele mai inspirate, deoarece eroziunea falezelor a continuat. Există însă planuri pentru consolidarea costieră și în sudul litoralului, în cadrul unui proiect cu fonduri europene de circa un miliard de euro.

2. Deversările ­necontrolate de ape pluviale neepurate

Cu toate că s-au făcut eforturi pentru construirea și moder­nizarea stațiilor de epurare din zona litorală (Constanța are cele mai multe stații de epurare a apei din România), există ­foarte mulți agenți economici, dar și persoane private, care deversează apele uzate direct în apa mării.

”Din semnalele pe care le-am primit, astfel de cazuri au fost întâlnite cu pre­ponderență în localitățile Agigea, Costinești, Tuzla, Năvodari și Eforie, dar și în lacurile litorale în zona localităților Ovidiu, Techirghiol, Limanu”, spun cei care au realizat topul.

3. Deversările de deșeuri

Asociația a primit semnale că persoane private sau agenți economici au aruncat deșeuri menajere în Marea Neagră. Acest lucru se întâmplă mai ales în sezonul estival, când agenți economici cu activitate în turism și alimentație publică aruncă efectiv deșeurile menajere produse direct în apele Mării Negre. Localitățile în care s-au întâlnit astfel de practici au fost Agigea, Mangalia (Jupiter) și Costinești.

4. Antropizarea ­ariilor protejate 

Intențiile diverselor autorități locale de a urbaniza zonele ­protejate nu sunt unele noi. Dacă Lacul Siutghiol este deja un lac antropizat, existând o ­dezvoltare urbanistică puter­nică în zonă în ultimii 20 de ani, în ultima perioadă s-a constatat o presiune tot mai crescută și în celelalte arii protejate din zona sudică a Marii Negre: lacurile din Man­galia, Capul Tuzla, plaja submersă ­Eforie, Lacul ­Techirghiol, dunele de la Agigea, 2 Mai – Vama Veche. Inexistența planurilor de ­administrare a ­ariilor protejate (cu mici excepții) și nepăsarea autorităților care ar trebui să se implice fac din aceste zone ­victime sigure pentru ­interesele dezvoltatorilor imobiliari.
 
5. Urbanizarea ­nesustenabilă

Autoritățile au mizat pe dezvoltarea localităților  prin introducerea unor suprafețe mari de teren în intravilan, care apoi să devină propice pentru construcții imobiliare. Acest lucru s-a realizat într-un mod hao­tic în toate localitățile românești de la țărmul Marii Negre, ne­respectându-se reguli simple de arhitectură urbană. Supraaglomerarea, lipsa spațiilor verzi, lipsa piațetelor, a obiectivelor culturale, neconcordanța dintre activitățile economice și cele sociale sau de protecție a mediului sunt doar câteva din problemele generate de aceasta urbanizare nesustenabilă.

6. Penetrarea rezervației biosferei Delta Dunării cu activități improprii protejării mediului 

Dacă în ultimii ani s-au făcut efor­turi foarte mari de protejare a acestui spațiu unic în lume, există totuși încercări de a pene­tra această zonă. Începând de la dorința de a înființa o sta­țiune turistică in zona Corbu-Vadu, mulți întreprinzători au achiziționat terenuri cât mai aproape de malul mării în spe­ranța că proiectele imobiliare vor fi aprobate. O altă problemă este agricultura intensivă în anu­mite zone, precum și apariția unui număr mare de ani­male domestice (vaci, oi, capre). O a treia problemă este braconajul în rezervația biosferei, fie că este vorba despre resursele piscicole, fie despre braconajul la animale sau păsări. Încă o problemă este turismul de masă necontrolat, care produce daune semnificative rezervației biosferei. 

7. Administrarea ­zonei costiere

Deși la administrarea acestei zone sunt desemnați prin lege mai mulți factori cu atribuții, exista o zona gri a administrării zonei costiere, o zonă în care nici una din autorități nu își exercită atribuțiile. La începutul anilor 2000 a fost înființat Comitetul Național al Zonei Costiere, care însă are numai un rol consultativ și este relativ ineficient. 

8. Inexistența unei strategii sau a unui plan de dezvoltare în zona costieră 

În zona costieră nu a fost realizat un plan comun și unitar de dezvoltare care să înglobeze puncte comune din celelalte planuri și strategii.

9. Dezvoltarea turistică în zona costieră pe baze nesustenabile 

Abordarea eronată a responsabililor din turism a modului de atragere a turiștilor pe litoralul românesc a făcut ca sezonul estival să fie din ce în ce mai scurt, iar oferta turistică să fie foarte limitată.
 
10. Lipsa unei viziuni privind dezvol­tarea durabilă

Lipsa coeziunii dintre autori­tăți și instituții, neaplicarea unor măsuri de atenuare a efectelor schimbărilor climatice, aplicarea unor soluții inginerești în lucrări privind protecția costieră fără a lua în calcul efectele acestora în timp asupra mediului vor provoca daune majore zonei costiere și locuitorilor din zonă.   

ISTORIC. Din 1996 

Ziua de 31 octombrie a fost declarată Ziua Internațională a Mării Negre, când cele șase țări riverane – Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina – au semnat Planul Strategic de Acțiune (PSA) pentru Marea Neagră, un document ce conține cel mai complet set de strategii și măsuri pentru salvarea și reabilitarea zonei.