Drama social-democratiei continentale este ca nu a stiut niciodata cum sa se aseze in relatie cu capitalismul. Pe de o parte, traditia comunismului marxist si pre-marxist cerea, de la un om de stanga autentic, o singura si radicala solutie: revolutia – schimbarea prin forta a sistemului capitalist si nationalizarea mijloacelor de productie. De partea cealalta, asa-numitii „reformatori” inteleg ca economia de piata este „naturala”, singura capabila sa produca „avutie”, si isi propun sa „corecteze” dezechilibrele sociale, sa creeze solidaritate, egalitate etc. Cu o exceptie – Suedia -, nici un partid politic social-democrat nu a scapat de aceasta tensiune. In Franta, ca intotdeauna, aceasta tensiune genetica a socialismului este mai grava ca oriunde.
La Universitatea de Vara a Partidului Socialist, care a inceput sambata la La Rochelle, presedintele Fran·ois Hollande a facut tot ceea ce i-a stat in putere sa convinga stanga ca este singurul lider legitim si ca, numai oferind imaginea unui partid unit, PS poate spera sa castige alegerile prezidentiale din 2007. Tot ceea ce mai trebuie sa faca socialistii francezi este sa stabileasca in jurul cui se va realiza aceasta unitate.
Hollande se bucura de sprijinul asa-numitei aripi reformatoare, reprezentata de nume grele precum Michel Rocard si Bernard Kouchner. Cei doi au amenintat cu sciziunea daca radicalii de stanga nu se lasa pana la congresul din noiembrie, cand se va decide candidatul la presedintie.
In partea cealalta, vedetele sunt Laurent Fabius si Henri Emmanuelli, marii campioni ai „NU”-ului constitutional. Fabius, care promite „o politica ancorata la stanga”, spera sa exploateze speranta secreta nutrita dintotdeauna de socialistii francezi ca „Revolutia izbavitoare” este acum mai posibila ca niciodata. Aripa revolutionara are intentia sa castige stabilind o alianta cu comunistii, trotkistii, sindicatele, dar si cu miscarile radicale antimondializare, a caror figura-emblema, Jose Bove, a fost si el vazut in La Rochelle. Teza lor: capitalismul este Raul insusi si acum a venit vremea de a scapa de el odata pentru totdeauna. Ideea e simpla si are sens in context revolutionar, motiv pentru care, de exemplu, trotkistii Arlette Laguiller si Olivier Besancenot sunt mai populari in sondaje decat Hollande.
Din partea cealalta vine o teorie mai rafinata. Da, capitalismul este Raul, pentru ca este lipsit de reguli. In schimb, piata, piata reglementata este buna. Misiunea socialismului este sa recupereze piata din mainile capitalistilor si sa o redea poporului. Subtil, dar lipsit de orice noima. Capitalism inseamna ca bunurile sunt distribuite in functie de cerere si oferta, adica in functie de legea fundamentala a pietei. Ceea ce propun Rocard si oamenii lui ar trebui sa fie altceva decat capitalismul si comunismul, dar nu este, in esenta, nimic.
Sub amenintarea razboiului deschis, unii vad salvarea in revenirea lui Lionel Jospin, pe care l-au implorat sa se intoarca in partid, asa cum s-a intors Zidane la nationala.
Cu asemenea opozitie, Nicolas Sarkozy nu are altceva de facut decat sa astepte ca socialistii sa se omoare intre ei si este ca si ales.
