Vechiul proverb romanesc despre cauzele mortii cainelui si prostului isi gaseste o stralucita confirmare pe arena internationala, acolo unde, de vreo luna, tara noastra este tocata marunt pentru vini obscure si nedemonstrate. Daca pe Internet din trei stiri despre Romania doua sunt despre fantomaticele puscarii CIA, iar Kogalniceanu a devenit un soi de Nosferatu, trebuie sa multumim pentru aceasta grijii pe care organizatia pentru apararea drepturilor omului Human Rights Watch ne-o poarta.
HRW nu oboseste sa acuze Romania si Polonia ca ar gazdui inchisori unde Unchiul Sam se deda la abominabile torturi pe pielea islamistilor. Fara nici o dovada! Fiecare acuzatie reverbereaza la Strasbourg si Bruxelles, de unde capata ecouri de amenintare: ca nu mai pupam UE, ca vine comisaru' cu ancheta etc. Totul se muleaza pe invinuiri ce ne ajung din alte sfere – ca suntem nitelus hoti, nitelus rasisti si nitelus mai mult criminali. In toate cazurile, buni de condamnat. Te-ai astepta ca acuzatorii sa aduca si ceva in plus, sa dea si substanta acuzatiilor. Iata ca ieri grijulia HRW a venit intr-adevar cu ceva: un sfat pentru autoritatile de la Bucuresti ocupate sa o primeasca pe Condoleezza Rice.
Intr-o declaratie acordata postului Delta RFI, directorul HRW, Tom Malinowsky, sustine ca organizatia sa ar fi foarte fericita daca oficialii de la Bucuresti i-ar cere explicatii secretarului de stat al SUA in chestiunea inchisorilor. Cum Rice a negat, inaintea sosirii la Bucuresti, ca SUA ar folosi tortura, iar autoritatile romane si poloneze au negat si ele, in repetate randuri, existenta inchisorilor CIA, este de neinteles de ce HRW ori Malinowsky insusi nu solicita cuvenitele explicatii surselor care i-au facut sa pateze reputatia unor state europene.
In loc de asta, directorul HRW lanseaza o noua fumigena: „Nu am facut decat sa ne uitam la rutele avioanelor CIA, care arata ca unele aparate de zbor implicate in transportul detinutilor au facut escale in Romania”. Dar lista tarilor europene unde s-au facut astfel de escale este foarte bogata. O alta organizatie pentru apararea drepturilor omului, Amnesty International, a identificat pana ieri nu mai putin de 800 de escale pe aeroporturi europene facute intre 2001 si 2005 de aparate inchiriate de CIA. 50 dintre ele pe aeroportul irlandez Shannon. De ce, atunci, tocmai Romania, si nu, sa zicem, Islanda, i-a sarit in ochi lui Malinowsky? Cum se poate ca, dupa ce a acuzat explicit tara noastra, acesta sa afirme senin: „Noi nu sustinem ca rutele de zbor ar demonstra ca detinutii ar fi fost tinuti in Romania, ci ca sunt indicii care trebuie urmarite”?
O explicatie ar putea fi „lupa” prin care unele organizatii de acest gen privesc realitatea. In domeniul protectiei mediului, de exemplu, Greenpeace a aratat nu demult o predilectie similara de a culpabiliza Romania. Militantii sai s-au legat cu lanturi la centrala atomo-electrica de la Cernavoda, dar n-au zis nici pas cand Ucraina taia un canal prin ecosistemul Deltei Dunarii.
La aceasta meteahna poate fi adaugata traditionala si paguboasa pasivitate a autoritatilor romane in astfel de situatii. Poate ca, in fata unor acuzatii atat de dure, nedemonstrate, se impune o actiune in justitie. Ce altceva poti face cand cineva iti striga de-o luna la ureche ca esti un criminal sadic?
