Rusia, care furnizeaza Uniunii Europene jumatate din necesarul de gaze naturale si o treime din cel petrolier, nu va utiliza uriasul sau potential energetic ca arma politica. Calare pe aceasta fraza ce a gadilat placut auzul vest-europenilor, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, si-a facut intrarea in Londra, acolo unde s-a desfasurat ieri summit-ul ruso-european.
Liderul rus, care i-a avut ca interlocutori pe premierul britanic Tony Blair (a carui tara detine presedintia prin rotatie a UE), pe presedintele Comisiei Europene, Durao Barroso, si pe comisarii pentru Relatii externe si Comert, este constient de dependenta tot mai mare a occidentalilor de resursele energetice ale tarii sale. Si mizeaza pe ele pentru a strange relatiile cu UE, respingand in acelasi timp amestecul in treburile interne ale Rusiei.
Putin stie ce stie. Rezervele din Marea Nordului se epuizeaza. In 2006, pentru prima data in ultimii 30 de ani, Marea Britanie va fi nevoita sa importe gaze naturale. Cererea europeana in acest domeniu ar putea creste cu 50% in urmatorii 15 ani. Nu degeaba Rusia si Germania vor construi un gazoduct comun pe sub Marea Baltica, spre nemultumirea Poloniei, ramasa in afara proiectului. In opinia lui Putin, participarea tarilor occidentale la construirea gazoductului si, in contrapartida, participarea firmelor rusesti la distributia de gaz si electricitate in respectivele tari vestice „vor crea un sistem stabil pentru viitor”.
Ca si in alte ocazii, reuniunea la nivel inalt ruso-europeana este umbrita de criticile occidentale la adresa modului cum sunt privite drepturile omului in Rusia, precum si de refuzul tarilor UE de a usura restrictiile de viza impuse cetatenilor rusi. Programul nuclear iranian, sprijinit de Rusia, este o alta sursa de neintelegeri cu partenerii occidentali. Pentru a nu mai mentiona iritarea Moscovei fata de refuzul Marii Britanii de a-l extrada pe liderul separatist cecen Ahmad Zakaiev.
Ceea ce pierde din vedere „tarul” Putin atunci cand se faleste cu bogatiile energetice rusesti in fata avizilor consumatori vestici este ca Rusia inregistreaza o severa inapoiere in modul cum exploateaza aceste resurse. „Capacitatea utilajelor si a vechii infrastructuri sovietice isi arata limitele”, observa patronul unei companii rusesti de electricitate. Expresia acestor deficiente este ca intr-o tara atat de bogata se mai inregistreaza inca penurii energetice. Ministrul Energiei si Industriei, Viktor Hristenko, visa ca Rusia sa devina „benzinaria Europei” si motorul cresterii economice mondiale, dar tot el arata ca, fara participarea activa a cercurilor de afaceri din UE, aceste planuri vor ramane doar pe hartie.
Prin urmare, Rusia are nevoie de investitii straine. Insa, asa cum afirma vicepresedintele Comisiei Europene, germanul Gunther Verheugen, coruptia si lipsa garantiilor din Rusia ii indeparteaza pe cei care ar dori sa investeasca. S-ar putea spune deci ca relatiile economice ruso-europene au intrat intr-un cerc vicios: rusii ar livra mai mult petrol si gaze, dar n-au bani sa le exploateze, in timp ce occidentalii au bani, dar se cam tem sa-i bage in tara imprevizibilului Putin.
