Printre deţinuţi se aflau nu numai terorişti de top, unii dintre ei făcând parte din elitele Al Qaida, dar şi mulţi nevinovaţi: ciobani, şoferi de autobuz sau bucătari, aflaţi în locul nepotrivit la timpul nepotrivit.
Pentru unii, „Guantanamo” este sinonim cu „nedreptate”; diverse organizaţii non-guvernamentale care luptă pentru drepturile omului văd în închisoarea extra-legală întreţinută de guvernul Statelor Unite în Cuba un simbol al decăderii primatului legii şi o dovadă că cei care îi urmăresc pe terorişti nu sunt mai buni decât aceştia, din moment ce nu ţin cont de valorile pe care pretind că le-ar apăra contra terorismului: libertate, democraţie, drepturile omului.
Pentru alţii, centrul de detenţie de la Guantanamo este triumful realismului asupra idealismului – să lupţi contra teroriştilor folosind exclusiv mijloacele legale înseamnă a îi acorda duşmanului un avantaj, periclitând astfel vieţile pe care trebuie, de fapt, să le aperi; e ca şi cum ai lupta într-un meci de box cu o mână legată la spate. Faptul că administraţia Obama şi-a pierdut, se pare, elanul dinainte de alegeri (închiderea închisorii fusese declarată o prioritate de către preşedintele american), este pentru aceştia o dovadă că nu există nici o alternativă adevărată la deţinerea fără proces, pe termen indefinit, a unor oameni care, după cum reiese din documentele militare, au rămas la fel de periculoşi ca în momentul arestării lor.
Noile dosare publicate de Wikileaks vor da probabil apă la moară ambelor tabere; în ele sunt descrise atât detenţii prelungite ale unor nevinovaţi, cât şi cazurile unor terorişti ale căror mâini sunt pătate de sânge, dar care nu ar fi putut fi niciodată fi condamnaţi de un tribunal civil, având în vedere că dovezile împotriva lor nu au fost obţinute pe căi legale.
Deţinuţii: lideri terorişti şi ciobani afghani
779 – acesta este numărul exact al prizonierilor care au trecut, din 2002 până astăzi, prin centrul de detenţie de la Guantanamo Bay. Unii dintre ei făceau parte din elita reţelei teroriste Al Qaeda – Khalid Shaikh Mohammed, de exemplu, cel care a plănuit atacurile din 11 septembrie 2001, sau Abd al-Rahim al-Nashiri, organizatorul atacului asupra distrugătorului american USS Cole, şi care este descris în dosarul său drept „atât de dedicat Jihadului încât a cerut să i se administreze injecţii care să îl facă impotent, pentru a nu fi distras de la munca sa de către plăceri lumeşti”. De asemenea, printre deţinuţi se numără şi Mohammed Qahtani, bănuit de a fi fost recrutat pentru a participa la atentatul din 11 septembrie, însă căruia i s-a refuzat intrarea în SUA cu puţin timp înainte de atacuri.
Însă dintre cei 779 de deţinuţi, foşti şi actuali, numai 200 au fost consideraţi de către interogatorii lor drept „terorişti internaţionali”. Ceilalţi sunt fie simpli soldaţi ai Al Qaida, fie nişte persoane arestate întâmplător, pentru că s-au aflat la timpul nepotrivit la locul nepotrivit; un asemenea caz este cel al deţinutului 1051, un afghan pe nume Sharbat, care a fost reţinut în apropierea scenei unui atac terorist din Afghanistan. Deşi acesta a declarat că este doar un cioban – iar cei care l-au interogat au apreciat că spune adevărul, având în vedere vastele sale cunoştinţe despre oi şi o totală ignoranţă „a conceptelor militare şi politice”, totuşi un tribunal militar l-a declarat „un combatant duşman”. Abia după trei ani, Sharbat a fost eliberat şi trimis acasă.
Serviciile secrete străine făceau coadă la deţinuţi
Conform dosarelor publicate, mai multe servicii secrete şi-au trimis interogatori la Guantanamo; printre ele se numără China, Rusia, Tajikistan, Yemen, Arabia Saudită, Iordania, Kuweit, Algeria şi Tunisia – dar şi Marea Britanie, deşi, oficial, guvernul de la Londra cerea eliberarea cetăţenilor britanici deţinuţi la Guantanamo.
Desigur, însă, că şi britanicii – ca multe alte state – preferau să păstreze, la suprafaţă, o poziţie morală – profitând însă de informaţiile obţinute de colegii lor americani de la deţinuţi şi lăsând povara acestora pe umerii Statelor Unite.
Cât despre ce se va întâmpla în viitor cu cei 172 de deţinuţi care se află astăzi la Guantanamo – se pare că guvernul american nu este singurul care preferă menţinerea status quo-ului oricărei alte soluţii.
