Pravoslavnicul presedinte de la Kremlin s-a gandit sa faca o surpriza de Craciun acelor foste republici sovietice care au incetat de cativa anisori sa mai stea „drepti” la auzul formulei magice „Gavarit Maskva”. Stiind dumnealui ca prin acele parti iarna-i grea, omatul mare, iar de gazul Maicii Rusii e nevoie ca de aer, a gasit momentul pentru o mica joaca de-a preturile. Lui Vladimir Putin nu-i sade bine cu straie, fes si barba de Mos Craciun, fie el si pe stil vechi. Caci nu e lucru de saga sa urci pretul de doua, trei sau chiar de patru ori pentru combustibilul invizibil livrat de Rusia in Republica Moldova, Ucraina si tarile baltice.
Sigur, s-ar putea obiecta ca scumpirea gazului nu a anuntat-o Putin, ci gigantul Gazprom, care poate practica tarifele pe care le vrea, cand vrea si cu cine vrea. Asa se intampla in economia de piata. Oare? Anuntul sec facut saptamana aceasta de Gazprom este ca, de la 1 ianuarie 2006, va exporta gaze naturale in Republica Moldova la pretul mediu european, adica la aproximativ 200 de dolari mia de metri cubi. In prezent, Chisinaul primeste gaze rusesti la 80 de dolari, iar cele mai alarmiste zvonuri nu cutezasera sa urce mai sus de 150-160 de dolari mia de metri cubi. Pe liderul portocaliu de la Kiev, Viktor Iuscenko, trebuie ca l-a luat deja cu friguri la auzul pretului special pregatit la Moscova pentru tara sa. Ucraina, care are nevoie de 25 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, va primi mia de metri cubi din Rusia la pretul de 220-230 de dolari (fata de 50 de dolari in prezent). Totul asezonat cu o declaratie transanta a ministrului rus al Finantelor, potrivit caruia „epoca in care Moscova subventiona economiile vecinilor sai s-a incheiat, iar Rusia se va gandi la propriile interese”. Deci, se poate. Numai ca – si aici se intrezaresc sforile trase de jucausul lider de la Kremlin – scumpirea e si nu e. Dupa cum bine zicea Alexei Miller, patronul Gazprom, „un compromis este posibil”. In traducere in limba ucraineana, asta inseamna ca preturile la gaze naturale vor fi temperate daca autoritatile de la Kiev vor binevoi sa relanseze un proiect de pe vremea lui Kucima, predecesorul lui Iuscenko. Este vorba despre planul unui consortiu ruso-ucraino-german legat de participarea Moscovei la gestiunea gazoductelor ucrainene prin care petrolul rusesc e transportat spre Europa. Gazprom a investit 17 milioane de dolari in acest proiect, blocat dupa victoria „revolutiei portocalii”. Momentan, compania de gaz a Ucrainei, Naftogaz, se incapataneaza sa respinga patrunderea rusilor in afacere, dar se pune intrebarea: pentru cat timp?
Cu Republica Moldova, lucrurile sunt mai stravezii. La mijloc este vechea dorinta ruseasca de a pastra trupe in Transnistria. „Daca Republica Moldova va fi mai cooperanta in aceasta privinta, nu exclud ca si Rusia ar putea fi mai indulgenta cu pretul la gazele pentru Republica Moldova”, declara Igor Volnitchi, analist politic de la Chisinau.
Santaj? Razboi economic? Oricum s-ar numi joaca asta, lui Putin i s-ar potrivi porecla de Vladimir cel G(ro)aznic.
