Înainte de epoca barocă, această reşedinţă era una dintre cele mai râvnite şi mai opulente clădiri din centrul oraşului.
Chiar dacă astăzi pare că se pierde între celelalte clădiri aflate pe latura vestică a Pieţei Unirii, Casa Filstich a fost una din cele mai opulente şi râvnite clădiri ale oraşului, înainte de ridicarea palatelor baroce din piaţa centrală. Locuinţa a fost ridicată între secolele XVI-XVII de către familia Filstich, care făcea parte din breasla aurarilor.
Istoria acestei clădiri începe cu Petru Filstich Jr. care a obţinut de la generalul Gheorghe Basta dreptul de a preschimba aurul. Gheorghe Basta, cel care are responsabilitatea morală a uciderii lui Mihai Viteazu, a devenit conducătorul Transilvaniei, ca urmare a numirii sale de către Casa Imperială de Austria. De altfel, numele Filstich e inscripţionat pe ancadramentul unei uşi, care poate fi văzută şi azi în curtea interioară. Clădirea a găzduit, în perioada ei de glorie, consilieri şi ofiţeri imperiali şi aristocraţi transilvăneni. În anul 1608, în casa Filstich a locuit Dionisie Bánffy, cu ocazia căsătoriei sale cu sora principelui Gabriel Báthory, Ana Báthory, care a fost acuzată mai târziu de vrăjitorie şi de faptul că ar fi fost amanta fratelui ei.
„Târfa însângerată a Diavolului”
Personaj ciudat învăluit în mister, Ana Báthory şi a dobândit renumele de „Târfa însângerată a Diavolului”, respectiv „femeia vampir”. Se spune despre ea că ar fi fost pasionată de magie neagră şi că făcea baie în sângele tinerelor virgine pentru a şi întreţine frumuseţea. Faima ei a fost depăşită doar de verişoara sa, Elisabeta Báthory.
Potrivit legendei, Elisabeta îşi ademenea o parte din victime cu promisiuni false, iar pe altele le răpea. Tinerele fete erau obligate să muncească, iar prima greşeală, oricât de insignifiantă, era folosită ca motiv de pedeapsă şi tortură.
Acuzaţii fabricate
Trista faimă a Elisabetei Báthory, pare a avea la origine acuzaţiile fabricate de György Thurzó, care intenţionase să şi însuşească averea ei. Astfel, văduva Elisabeta a fost supusă unui proces, fiind acuzată de uciderea tinerelor ei servitoare. În urma procesului, a fost închisă într un turn al castelului ei, unde s-a îmbolnăvit, decedând apoi la 21 august 1614.
Invidia contemporanilor
Bogăţia familiei Filstich a stârnit invidia contemporanilor. Din acest motiv, blazonul familiei, reprezentând un inorog, păstrat în curtea interioară, este însoţit de deviza „Virtutis comes invidia”, adică „virtutea este însoţită de invidie”. În secolul al XVIII-lea, clădirea a fost achiziţionată de nobilii din familia Kémény, care au adaptat o noilor cerinţe de confort ale epocii. Faţada actuală a clădirii datează din epoca barocului târziu, pe ea fiind reprezentate cele patru anotimpuri şi Sfântul Florian, înconjurat de case mistuite de flăcări. Se spune că această clădire a fost ocolită de unul dintre incendiile care au devastat Clujul.
Organizarea reşedinţei
Camerele de la nivelul subsolului şi al parterului sunt boltite şi structurate în trei tronsoane paralele. Subsolul se întinde sub aripile din jurul primei curţi şi sub curtea propriu-zisă, majoritatea încăperilor acesteia având bolţi cilindrice din cărămidă. Zidurile subsolului sunt construite din piatră de râu, în care apar, pe alocuri, blocuri de piatră fasonată. Camerele parterului au bolţi cilindrice cu penetraţii, cu excepţia unei încăperi ce comunică cu gangul dintre cele două curţi. Structurarea camerelor etajului este diferită de cea a nivelelor inferioare. Aripa dinspre piaţă este împărţită în trei încăperi, dintre care cea dinspre piaţă este o cameră cu dimensiuni impozante, ocupând întreaga lăţime a parcelei. La nord de aceasta se află două camere mai mici, cea de vest fiind boltită cu calotă, iar cea de est este tavanită.
