Evenimentele care s-au petrecut in turismul de pe litoral, in ultimele luni, i-au facut pe unii dintre investitorii seriosi sa creada ca forte concentrate incearca, cu buna stiinta, falimentarea acestui domeniu. Motivatia este simpla: activele sunt devalorizate, iar miliardarii de carton pot pune mana pe ele la preturi de nimic. Prin aceasta manevra financiara, ei nu fac decat sa spele o parte din banii negri pe care i-au obtinut dupa decembrie 1989.
Jobenul Tamarei
Se apropie integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Momentul 1 ianuarie 2007, data probabila a aderarii, este asteptat de unii oameni de afaceri ca un adevarat „tsunami”, care va rasturna valorile traditionale din economia noastra, asa cum le cunoastem noi acum. Greul va fi dus de catre intreprinderile mici si mijlocii, care sunt subcapitalizate, dar si de firmele mari, care trebuie sa realizeze programe investitionale imense pentru a putea produce conform standardelor comunitare. Nu va scapa de acest soc nici turismul. Unii oameni de afaceri spun ca apropierea integrarii in UE are o serie de efecte deosebit de grave asupra acestei industrii inca de pe acum. Ei spun ca tot ceea ce s-a intamplat in decursul ultimului an nu este decat un atac bine concertat asupra turismului de pe litoralul romanesc. Exista o serie de asa-zisi oameni de afaceri, miliardari de carton, in acceptia devenita deja populara, pentru care 1 ianuarie 2007 aduce cu sine o mare problema: aceea a banilor castigati la negru. Nimeni nu poate scoate acum din buzunar cateva zeci de milioane de euro, fara ca opinia publica si chiar institutiile statului sa il ia la puricat. Stim ce s-a intamplat cu Adrian Nastase, care a scos din jobenul matusii Tamara numai un milion de euro.
Vaca de muls
Patronii de hoteluri din statiunea Mamaia sunt ingrijorati de actiunea concentrata a acestor pseudoafaceristi, mereu in cautarea unui nou „tun”. Numai asa isi explica actiunile de-a dreptul dubioase ale autoritatilor centrale, care, in acest sezon estival, si-au dat cu stangu-n dreptul mai mult ca niciodata. Explicatia investitorilor de buna-credinta este urmatoarea: turismul de pe litoral este subminat, prezentat in cea mai neagra lumina posibila, astfel incat atractivitatea sa scada la cote dramatice. In acest fel, hotelurile sau celelalte active (pensiuni, restaurante, cluburi etc.) nu vor mai avea aceeasi cautare. Pretul unui imobil este dat, spun expertii, nu de valoarea sa de constructie, ci de echilibrul dintre cerere si oferta. Cu alte cuvinte, chiar daca intr-un hotel s-au investit zece milioane de euro, daca nu mai vin turisti, oferta de cumparare poate sa fie la mai putin de jumatate din pretul de piata. Se vinde si afacerea, nu numai imobilul. Hotelierii spun ca exact acest lucru se doreste: discreditarea litoralului romanesc, astfel incat activele sa fie cumparate la preturi de nimic. Numai asa se pot spala sumele imense de bani negri ale miliardarilor de carton.
Premisele au fost create
Hotelierii care au destainuit aceste ganduri nu sufera de teoria conspiratiei. Tot ceea ce s-a intamplat in ultimele luni concura spre acest lucru. Perioada coincide, mai mult sau mai putin, cu inscaunarea in functia de sef al Autoritatii Nationale pentru Turism a lui Ovidiu Iuliu Marian, un om cu oarecare experienta in domeniu, care lucrase inainte ca manager de proiect pentru Howard Johnson. De atunci, au aparut asa-numitele „balbe” (sau etape in realizarea „dezideratului”). Lovitura de teatru a fost „mosirea” acelei ordonante 19, prin care plajele au fost oferite spre inchiriere. Astfel, hotelierilor din statiunile de pe litoral le-a fost luat, pur si simplu, obiectul de activitate, pentru ca nimeni nu vine la mare sa stea in camera si sa se uite pe geam. Daca promiti turistului, roman sau strain, ca poate veni la mare si ca ii oferi gratuit acces pe plaja, dar atunci cand soseste ii ceri 150.000 de lei vechi pe sezlong, acesta isi va pierde increderea si va pleca. Ordonanta a fost emisa fara a-i consulta in prealabil pe factorii implicati in turism. Cine sa asculte vocea celor care fac afaceri de ani de zile aici si isi platesc constiincios darile catre stat?
Primii pasi spre esafod
Semnalele negative au inceput sa curga cu duiumul in sezonul estival 2006. Si in paginile cotidianului nostru ati putut citi scrisori de revolta ale unor turisti englezi sau suedezi (am selectat numai cateva cazuri, din lipsa spatiului tipografic), profund nemultumiti de conditiile oferite de statiunile romanesti. Clienti fideli ai litoralului nostru au declarat hotarat ca nu vor mai reveni aici. Nimeni nu plateste bani frumosi pentru un concediu, numai pentru ca muzica de pe plaja sa ii zguduie geamurile camerei de hotel in care doreste sa se odihneasca. Nimeni nu vrea sa doarma cu basul in stomac. Strainii nu inteleg nici de ce li s-a promis acces neingradit pe plaja, dar la fata locului lucrurile stau diferit. Pentru ei nu este neaparat o chestiune de bani, ci de principiu si de onoare. In conditiile actuale, falimentul litoralului este previzibil. Nu mai facem aici nici o referire la concurenta statiunilor bulgare, unde afacerea turismului se face ca la carte.
Miza jocului
„Potul” intregii afaceri este de cateva sute de milioane de euro. Pe litoral exista peste 40% din locurile de cazare din tara. Potrivit celor mai recente date centralizate de Autoritatea Nationala pentru Turism, in statiunile de pe litoral exista 279 de hoteluri, din care trei de cinci stele, 18 de patru stele, 74 de doua stele si 142 de doua stele. In plus, aici pot fi intalnite alte 376 de unitati de cazare de diverse tipuri, precum moteluri, hoteluri pentru tineret, vile, bungalouri, campinguri, popasuri turistice, pensiuni, apartamente de inchiriat. Exceptand orasul Constanta, numarul locurilor in unitatile de cazare este de aproximativ 120.000. Daca luam in considerare numai cele 279 de hoteluri, la un pret mediu minim de un milion de euro pentru fiecare unitate, miza afacerii este ametitoare. Potrivit World Travel&Tourism Council, Romania are al patrulea potential de dezvoltare al turismului din toate tarile lumii.
