In tiparul sarbatorilor post-decembriste ceremonialul militar a ocupat un loc extrem de important. Cine altcineva decat militarii, creditati cu peste 70 la suta din increderea cetatenilor, cu disciplina, uniformele, drapelele lor sa incante privirea, sa creeze sentimentul de stabilitate, de apartenenta, de mandrie in randul participantilor la manifestarile publice romanesti?
Timisoara era un loc dificil pentru Armata. Dupa desfasurarea de forte ordonata de Ceausescu in decembrie 1989 spre intimidarea civililor, dupa ce militarii au fost „fata-n casa” la tot soiul de munci, de la agricultura la eliminarea efectelor dezastrelor, dupa procesele in care soldatii de rang inalt au avut a raspunde unor intrebari dificile, totusi Armata a revenit in sfera reperelor pretioase pentru timisoreni. Asta probabil si pentru ca Timisoara a fost secole de-a randul oras de garnizoana.
Ceremoniile din centrul municipiului, de inmanare a drapelelor noilor unitati au adunat mii de spectatori entuziasti. Cele mai multe dintre sarbatorile orasului includeau prezentarea garzilor de onoare, defilari, concerte de fanfara.
Pentru prima data in ultima jumatate de veac, pentru ceremoniile oficiale Timisoara a avut, in aceste zile, nevoie de militari de imprumut. De ziua orasului, in amintirea intrarii Armatei romanesti in oras, dupa Primul Razboi Mondial, oficialitatile s-au gandit ca defilarea si retragerea cu torte merita sa fie inclusa in program.
Decat ca la ce trupe au mai ramas pe aici dupa restructurarea Armatei nu mai e cu cine, nu pentru defilare, nu pentru concertul de fanfara, caci muzica militara din Timisoara, desi una dintre cele mai bune din tara, n-a rezistat presiunii restructurarii. In paranteza fie spus, aici este vorba despre trupele terestre, caci Aviatia si-a luat de multa vreme zborul, de ne-am uitat la mitingurile aviatice organizate pe Aeroportul „Kogalniceanu”, in locul superbelor demonstratii pe care Timisoara le-a gazduit mai pe la mijlocul anilor '90.
In sfarsit, sa revenim la trupele terestre. Dupa ce isi vor incheia serviciul militar si tinerii recruti din aceasta vara, numarul pensionarilor din Armata in Banat il va depasi pe cel al militarilor activi. Ramane averea Armatei, irezistibil de ispititoare: terenuri, cladiri, facilitati neutilizate sau cu grad scazut de ocupare, pastrate totusi compact in zonele strategice ale orasului.
Cu nonsalanta, autoritatile de tot felul indica spre aceasta rezerva ca solutie pentru toate soiurile de crize, chiar daca nu au in putere smulgerea bucatilor de avere din ceea ce inca gestioneaza Ministerul Apararii Nationale.
De Ziua Timisoarei am avut nevoie de militari de la Craiova pentru ceremonialul oficial. De Ziua Eroilor cel mai probabil se va apela la pensionari. In restul anului va trebui sa ne obisnuim ca timpurile in care Timisoara era si oras de garnizoana s-au incheiat, chiar daca pe finalul acestei epoci s-a incercat introducerea unor ceremonii la drapel, in Piata Libertatii, crearea unei capele militare in Piata 700 sau onorarea Aparatorilor Banatului pe Calea Sagului.
