După ce timp de peste 20 de ani şi-a creat o reţea cu care a acţionat ca un sistem mafiot, cum singur a relatat în interceptări, generalul (r) Cătălin Voicu , fost senator PSD, a ajuns luni noapte în puşcărie pentru 7 ani. Alături de el a mai ajuns, pentru 4 ani, în puşcărie şi omul de afaceri Marius Locic, cumpărător de influenţă pentru rezolvarea dosarelor sale penale.
Fostul şef de secţie de la Înalta Curte, Florin Costiniu, complicele lui Voicu la trafic de influenţă, a fost condamnat 4 ani cu suspendare, iar 9 ani va fi sub control judiciar, ca şi omul de afaceri Costel Căşuneanu, cumpărător de influenţă – a plătit 260.000 de euro pentru a câştiga licitaţii prin instanţe –, care a beneficiat însă de clemenţă pentru că a colaborat cu instanţa.
Pentru că asemenea reţele de influenţare a Justiţiei precum cea a fostului general şi senator PSD Voicu să nu se mai dezvolte, este necesar să rememorăm cum a fost posibil ca un tânăr locotenent de armată la 21 decembrie 1989 să ajungă să controleze, ani în şir, servicii secrete, Poliţia, parchetele, instanţele de judecată, inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reţeaua a fost parţial anihilată în 2010, când Direcţia Naţională Anticorupţie l-a arestat preventiv pe senatorul PSD, după ce a demonstrat că a încercat să-i influenţeze pe martori şi să distrugă probe din ancheta procurorilor.
Cum vroia Voicu, în 2009, în timpul guvernării PDL-PSD, să controleze toate dosarele, toată Justiţie – relatările condamnatului din interceptări
”Dacă eu m-am dus la Interne (ministru – n.n.), omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea...”, îi explica, în 2009, generalul senator PSD Cătălin Voicu colegului său, senatorul PSD Alexandru Mazăre. Tot acestuia i-a explicat şi cum a controlat şi poate controla Justiţia , pentru că avea experienţă, deoarece a învăţat mecanismele încă din decembrie 1989, când Ion Iliescu l-a repartizat ca bodyguard al procurorului general de atunci, Gheorghe Robu.
Cum şi-a construit reţeaua cât a stat la Parchet: „Am crescut o dată cu ele“
„Peste tot! Domnule, ţi-am spus că în decembrie 1989 am fost numit aghiotant al primului procuror general al României libere, când nu mai asculta nimeni de nimeni, şi a funcţionat (în) ’89, ’90, toată perioada şi toate relaţiile mele, am crescut cu ele, o dată. Eu tânăr locotenent… (neinteligibil (…)”
Ca angajat al preşedintelui Ion Iliescu, a învăţat arta şantajului: „Câte o hârtie din trecutu’ fiecăruia, i-am ţinut pe loc şi i-am făcut fideli“
Cât a fost angajat la Palatul Cotroceni, pe vremea preşedintelui Ion Iliescu, în subordinea generalului Dumitru Iliescu, consilier prezidenţial care primea rapoartele serviciilor secrete, Cătălin Voicu a învăţat cum poate manevra secretele în posesia cărora intra, pentru a-i şantaja pe ofiţerii de informaţii.
”Din toate motivele care ţi le-am expus, câte o hârtie din trecutu’ fiecăruia, i-am ţinut pe loc şi i-am făcut fideli. Şi unii dintre ei, chiar dacă-s ofiţeri SRI, mai erau pe state şi la SIE. Şi toate astea erau la generalu’ Iliescu (Dumitru, consilierul preşedintelui Ion Iliescu – n.n.), eu eram în departamentul lui de lucru… Un om ţi-e loial dacă are un motiv. L-ai ajutat, ai făcut, da? Dar în momentu’ când mai ai un motiv suplimentar, foiţa, două motive sunt mai puternice ca un motiv, colegule! E complicat acuma să mă apuc să-ţi fac teorii”.
El ar fi adunat informaţii şi ilegal: „Am un sistem, în mana pe (…) Telefoanele astea civile (…) Am toată România aici….Imaginează-ţi ce va fi pe alea oficiale“
”Dom’ne, dacă eu ţi-am demonstrat că în vremurile astea de restrişte sunt eu. Şi am, am un sistem în mână pe telefoane ci…Telefoanele astea civile….Cum să spun aşa? Am toată România aici… Imaginează-ţi, ce va fi pe alea oficiale! Iartă-mă! Plus că eu sunt un tip de calitate. Vanghelie mă ştie de atâţia ani…”
Cum proceda pentru a obţine, prin şefii Poliţiei, decizii favorabile clienţilor săi: „Când în momentu’ o rugăminte de-a mea este refuzată, eu o iau ca pe un afront personal“
”Dvs. puteţi scăpa, fără să vă spun un nume. Eu vă spun că mă duc la o persoană autorizată, îi chem pe toţi în birou acolo şi pe ăla, şi pe ăla, şi pe ăla…situaţia: Domnilor, dacă apreciaţi în viaţă ce am făcut şi eu pentru voi cât eram la Palatul Cotroceni, dacă veţi fi azi în viaţă (….) de câte ori v-am tratat cu respectul cuvenit, cu prietenie, şi n-am dat drumul la nişte….(neinteligibil – probabil note informative ale serviciilor secrete despre acţiunile nelegale ale unor poliţişti – n.n.)…în ce vă priveşte, vă rog foarte mult, uitaţi-vă de zece ori! Părerea mea, opinia mea…Şi atunci eu vă rog, şi luaţi-o ca o rugaminte personală, pentru că eu, când în momentu’ o rugăminte de-a mea este refuzată, eu o iau ca pe un afront personal. Să vă uitaţi de zece ori şi dacă voi apreciaţi că ăsta este un infractor şi nu ştiu ce, stăm de vorbă, staţi de vorbă voi şi eu cu încă un prieten. Şi acel prieten o să fie domnul general. (…) Şi eu vă spun că nu se va întâmpla nimic până la alegeri. Că dacă le spun chestia asta, îi vom băga în dificultate totală.
De ce a vrut Voicu sa ajunga ministru de Interne: „(…) Dacă eu m-am dus la Interne, omule, ai toată Procuratura României, ai toată Justiţia în mână, ai toată Curtea…“
Dorinţa cea mai mare a lui Voicu în 2009 era sa ajungă ministru de Interne pentru a deţine controlul total asupra Justiţiei, prin informaţiile pe care le putea obţine despre poliţişti, procurori, judecători. Internele au şi un serviciu secret –DGIPI – prin care putea obţine informaţiile, cum de altfel tot atunci prietenul său, Marian Vanghelie, a afirmat că deţine toată arhiva acestui serviciu secret, pe care o va folosi în campania electorală împotriva adversarilor.
”(…) Nouăzeci şi nouă la sută dintr-un dosar, colegule, ascultă ce spun eu… Sunt lucrate de poliţişti… Poliţiştii au şi cârciumile, au şi casele de c…., au şi economicu’ în mână, au şi buticarii. Deci, procuroru’ lucrează prin mâna poliţistului, el supraveghează dosaru’. Sunt foarte puţine cauze care le ia direct de la procuror…” Cu alte cuvinte, potrivit lui Voicu, cel mai important în faza de instrumentare a dosarului este poliţistul judiciarist, cu care, mai cu o ”hârtiuţă”, mai cu o discuţie, se putea rezolva ”problema”.
Cum intentiona sa comande „ministrul“ Voicu întocmirea unor dosare împotriva adversarilor
”Da, am Poliţia, vreau să-l arestez pe Onţanu, vreau să-i fac dosare lu’ Oprea ( pe atunci adversarii PSD – n.n.), credeam că poate vine de la… de la… de jos dosaru’, sus merge şnur! Pentru că eu sunt singuru’ personaj care am tot… toată cane… conexiunea în mână, şi-ai văzut că Procuratura, în Justiţie şi…”
Dacă PSD l-ar fi numit ministru de Interne, pentru rezolvarea dosarelor Voicu se folosea de…: „mai cunosc cu peruca-n cap, pe alţii îi cunosc şi cu fetiţe ce fac“.
”Neprezenţa mea în vârfu’ Ministerului de Interne se rostogoleşte ca un bumerang împotriva mea, imaginea Poliţiei, a Curţii, la noi. Ei nu înţeleg chestia asta. Ei înţeleg că am fost fentat a doua oară. Mi-ar fi mult mai simplu, să bag un baiat bun, să mă asculte… (neinteligibil)… da? Da’ dacă-l încalecă cei de la SRI? Dacă îl încalecă cei de la Parchet? Nefiind eu acolo, eu am altă relaţie. Pe unii îi cunosc şi în alte poziţii, mai cunosc cu peruca-n cap, pe alţii îi cunosc şi cu fetiţe ce fac. Cu mine le-a…dacă mă duc şi-i spun: ”Domnule procuror general, am o mare rugaminte! Şi vă rămân îndatorat, dosaru’ ăsta vreau să rămână aşa!” Şi am dat cu palma, nouăzeci şi nouă la sută rămâne cum spun eu! Dacă-l rog cutare, găseşte cinşpe elemente, să ni-l întoarcă pe puştiul ăla de… (neinteligibil)… Da’ eu dacă mă uit într-un dosar, stiu unde să caut, c-am fost la Gheorghe Robu…(neinteligibil)…Şi nu mă poate pacali nimeni! Mă, f….”
Cum vroia Voicu să scape de procurorii competenţi şi incoruptibili: „Să unim DNA-ul cu DIICOT-ul! Ca să pot da afară pe toată lumea. Purificare!“
„Să unim DNA-ul cu DIICOT-ul! Ca să pot da afară pe toată lumea. Purificare! Nu mai e Direcţia Naţională Anticorupţie, Direcţia de Crimă Organizată şi Anticorupţie! Am de mult proiectul ăsta în cap. L-ai adus pe Miclescu (fost prim-adjunct la PNA pe vremea lui Iliescu şi Năstase – n.n.) de la pensie, l-ai pus acolo, ai terminat, e fiara! Dosarul “Flota” (împotriva preşedintelui Traian Băsescu – n.n.) a lucrat el, tot cu Vasile Drăghici (fost şef de secţie la PNA – n.n.), de la ei, de la Constanţa, şi cu Oţel (tot de la Constanţa – n.n.), procuroru’ ăsta…”
Cum şi-a construit Voicu baza de date pentru a controla Justiţia
În noaptea zilei de 21 decembrie 1989, Cătălin Voicu era locotenent specializat în transmisiuni la Regimentul 3 Mecanizat, condus de căpitanul Ionel Marin şi de subordonaţii săi, Dumitru Veniciu Iliescu şi Gabriel Nagy, susţin surse din Parchetul Militar.
TAB-urile acestui regiment au participat la reprimare: au spart baricada revoluţionarilor din dreptul Hotelului Intercontinental din Bucureşti. În unul dintre TAB-uri ar fi fost chiar lt. Cătălin Voicu, mai spun sursele noastre.
În ziua de 22 decembrie, după sinuciderea ministrului Apărării Vasile Milea, unitatea de blindate condusă de cpt. Ionel Marin a trecut de partea lui Ion Iliescu, asigurând, printre gloanţe, transportarea de la CC al PCR la TVR şi la Ministerul Apărării a membrilor grupării noii puteri de la Bucureşti. Cătălin Voicu s-a lipit şi el de noul lider al ţării, aşa cum au procedat şi şefii săi Ionel Marin (care a ajuns adjunct al şefului SRI), Dumitru Iliescu (ulterior promovat şef al SPP şi apoi consilier la CSAT), Gabriel Nagy (promovat şef al SPP).
Pe data de 26 decembrie 1989, locotenentul Voicu a fost repartizat de preşedintele CFSN, Ion Iliescu, la Parchetul General (fostă Procuratură Generală) pentru a coordona activitatea instituţiei şi pentru a-i asigura paza noului procuror general, Gheorghe Robu.
Până prin 1992, Voicu a învăţat de la procurorii comunişti toate secretele muşamalizării dosarelor, plus cum poate să obţină informaţii secrete. Şi-a făcut relaţii.
Potrivit surselor RL de la secţia Parchetelor Militare, „procurorii militari de la noi au avut în pază arhivele fostei Securităţi şi unii procurori, ca să se pună bine cu noua putere reprezentată de Cătălin Voicu, îi livrau note informative.
Tot atunci Voicu a aflat şi ce procurori şi judecători erau ofiţeri acoperiţi ai Securităţii şi ce păcate lumeşti avea fiecare.
Pe vremea când era la Procuratura Generală, la Cătălin Voicu veneau mulţi ofiţeri de Securitate şomeri, pentru a fi reîncadraţi în noile structuri de informaţii. Aceştia i-ar fi indicat în ce arhive să găsească date compromiţătoare despre magistraţi, miliţieni, politicieni. Aşa şi-a construit Voicu ”baza de date”.
După 1992 a lucrat ca ofiţer SPP până în 1997, când a fost trecut în rezervă, dar şi-a făcut o firmă de protecţie si pază împreună cu foştii săi şefi şi prieteni, Dumitru Iliescu şi Gabriel Nagy. Din moment ce a susţinut că a avut în mână şi telefoanele civile, se poate presupune că această societate se ocupa şi de interceptări ilegale de telefoane.
O altă perioadă în care şi-a completat şi actualizat baza de date a fost între 2001 şi 2004, cand a ajuns la Cotroceni, reactivat de pre-şedintele de atunci, Ion Iliescu. Dumitru Iliescu şi Cătălin Voicu au fost numiţi consilieri prezidenţiali, iar Gabriel Nagy, şef al SPP.
Ioan Talpeş, fost şef al Administraţiei Prezidenţiale între anii 2001 şi 2004, ne-a confirmat că „generalul Cătălin Voicu lucra sub directa coordonare a lui Dumitru Iliescu. Toate documentele secrete de la Interne ajungeau la Dumitru Iliescu”.
Între 2001 şi 2004, toate notele informative privind siguranţa naţională emanate de serviciile secrete au trecut prin mâinile cuplului Dumitru Iliescu- Cătălin Voicu.
Ultima perioadă de acces la secrete a fost anul 2009, după numirea pesedistului Dan Nica în fruntea Internelor. Voicu ar fi fost unul dintre beneficiarii informaţiilor secrete ale DGIPI – serviciului secret al Ministerului Administraţiei, aşa cum a fost şi prietenul său, primarul sectorului 5 al Capitalei, Marian Vanghelie, cum singur a declarat la momentul respectiv.
Dosarele aranjate de Voicu, după cum rezultă din interceptări
Dosarele din justiţie „rezolvate” de senatorul Cătălin Voicu sunt numeroase, după cum reiese chiar din stenogramele înregistrărilor făcute de procurori. Parlamentarul PSD s-a lăudat că a obţinut suspendări ale judecării unor dosare şi chiar achitări.
Într-o discuţie din toamna anului 2009 cu senatorul PSD Alexandru Mazăre, potrivit stenogramelor, senatorul Voicu relata: „Băga-mi-aş p… în Geoană şi cu toţi americanii lui, care ni i-a adus la Curtea Supremă, că mulţi au dosare. Şi cu toate golăncile, cu şeful organizaţiei PSD de la Dolj. Schutza aia cu serele, cu tot… Păi, şefa doamna Cristea de la Dâmboviţa, la fel. Şi nu-ţi mai dau nume. Că nu-i frumos. Mulţi, dom’ne! I-am rezolvat pe toţi, dom’ne, că unde n-a fost loc de rezolvat, am dat suspendare, n-a plecat la puşcărie…”
„Schutza aia cu serele” era Maria (Lili) Schutz, consilier judeţean PSD, preşedintele organizaţiei femeilor din PSD Dolj şi vicepreşedintele PSD Dolj, care avea un dosar penal la Tribunalul Bihor, amânat doi ani şi jumătate şi apoi suspendat.
Un alt dosar rezolvat, aşa cum se lăuda Voicu în interceptări, a fost dosarul Ioanei Cristea, vicepreşedinta organizaţiei PSD de femei Dâmboviţa, acuzată de fraudarea unor fonduri destinate copiilor ce trăiesc în sărăcie extremă. RL a descoperit că judecarea dosarului Ioanei Cristea a trenat la Judecătoria Târgovişte, dându-se nu mai puţin de 35 de amânări ale judecării dosarului penal timp de doi ani şi jumătate.
