În vizită la Teheran, Vladimir Putin s-a întâlnit cu lideri iranieni pentru discuţii asupra Siriei, asupra acordului nuclear şi întărirea cooperării. Prilej cu care gigantul rus Rosneft a semnat o „foaie de drum” cu societatea petrolieră iraniană Nioc.
Rusia lui Putin foloseşte din ce în ce mai mult petrolul ca mijloc geopolitic, propagându-şi influenţa în lume şi sfidând interesele Statelor Unite. Un exemplu concret este şi vizita actuală a liderului de la Kremlin în Iran, însoţit de Igor Setşin, directorul general al Rosneft, giganul rus de hidrocarburi.
Acesta a anunţat miercuri semnarea cu societatea publică petrolieră iraniană Nioc a unei „foi de drum” pentru proiecte comune în domeniul producţiei de petrol şi de gaz în Iran.
După întâlnirea cu omologul său iranian, Hasan Rohani, în cadrul căreia cei doi s-au felicitat pentru cooperarea lor în problema siriană, Vladimir Putin a fost primit de Ghidul Suprem, ayatollahul Ali Khamenei. După care preşedintele rus s-a întâlnit din nou cu Rohani şi amândoi cu omologul lor azer, Ilham Aliev, pentru un summit tripartit între state riverane Mării Caspice.
Rusia şi Iran sunt principalii susţinători ai Damascului şi alături de Turcia – care susţine rebelii – conduc negocieri privind aspectele militare, umanitare şi tehnice în încercarea de a pune capăt războiului din Siria.
Moscova, prin intermediul gigantului Rosneft, caută să-şi întărească influenţa acolo unde SUA ezită. Eforturile sunt motivate şi de necesitate, sancţiunile americane şi europene silind Rosneft să găsească noi parteneri şi investiţii. Compania, pe care Rusia a contat multă vreme pentru finanţarea guvernului şi a programelor sociale, a penetrat în ţări politic sensibile ca Egipt, Vietnam, Cuba, China, dar şi în locuri tumultuoase unde sunt în joc interesele americane.
Rosneft este în căutare de oferte în perimetrul Mediteranei estice şi în Africa, zone de importanţă tactică, dincolo de interesele energetice. Exercită o influenţă economică şi politică în nordul Irakului, încheind importante tranzacţii petroliere şi gaziere pe teritoriul kurd. Şi, pe măsură ce tensiunile dintre Teheran şi Washington se agravează, Rosneft acţionează pentru a obţine controlul câmpurilor petroliere iraniene.
Gigantul rus al hidrocarburilor „încearcă să creeze oportunităţi care pot fi extrem de preţioase în plan geopolitic”, arată Amy Myers Jaffe, expert în securitate energetică în Council on Foreign Relation. Rosneft, deţinută 50% de statul rus, este condusă de Igor Setşin, fost vicepremier şi apropiat aliat al preşedintelui Putin. După invazia rusă a Crimeii, în 2014, SUA şi Europa au stabilit sancţiuni contra lui Setşin. De atunci, Exxon Mobil şi alte companii petroliere occidentale au fost împiedicate să-şi folosească expertiza lor tehnologică pentru ajutarea Rosneft în dezvoltarea zăcămintelor de petrol şi gaze în ape profunde, arctice şi şisturi. Ceea ce a forţat Rosneft să meargă mai departe pentru găsirea de noi zăcăminte de petrol pentru a înlocui rezervele sale.
Controlul Venezuelei, pariul gigantului rus
Cel mai mare pariu al gigantului rus de până acum este Venezuela. În ultimii trei ani, Rusia şi Rosneft au furnizat regimului Maduro un ajutor financiar de 10 miliarde dolari, ajutând Venezuela – cu o datorie de 150 miliarde dolari – să evite intrarea în imposibilitate de plată. Rusia a preluat efectiv locul Chinei ca bancher principal al Venezuelei. Când preşedintele Hugo Chavez era la putere, China a împrumutat Venezuela cu zeci de miliarde dolari pentru finanţarea proiectelor petroliere. Dar China a încetat discret să dea noi împrumuturi, lăsând Rusia să umple vidul.
Moscova riscă să întâmpine dificultăţi, pentru că împrumută bani şi face afaceri în economii turbulente şi climate politice instabile. Strategia rusă este confruntată cu un test crucial în această săptămână în Venezuela, un aliat rus, care trebuie să găsească un miliard de dolari pentru a evita intrarea în încetare de plată. Rusia i-a acordat credite şi tranzacţii centrate pe industria perolieră venezueleană, bani care fac diferenţa între prăbuşirea sau supravieţuirea guvernului de la Caracas. În schimb, Moscova a obţinut avantaj strategic în curtea din spatele Washingtonului. Anul trecut, Rosneft a luat o participare de 49,9% din Citgo, filiala din SUA de rafinare a petrolului a companiei venezuelene de stat, Petroleos, ca garanţie pentru un împrumut de 1,5 miliarde dolari. Banii au fost folosiţi de Petroleos pentru plata facturilor şi mentenanţa câmpurilor petroliere. Acordul a fost vehement criticat de membrii Congresului SUA, care au avertizat că o eventuală preluare a controlului Citgo de către Rusia va ameninţa securitatea naţională. Citgo exploatează 4% din capacitatea de rafinare americană şi deţine o vastă reţea de conducte şi de staţii-service. Venezuela este în prezent a doua mare sursă de brut a Rosneft, după Rusia.
Totul pentru Al-Assad
Modelul venezuelean al Rosneft se regăseşte în Orientul Mijlociu, unde Rusia caută noi mijloace de susţinere a regimului Bashar al-Assad în Siria, îşi face amici în Iran şi sapă o prăpastie între Turcia şi Occident. În Irak, Rusia se opune formal independenţei kurde, dar asta nu a împiedicat Rosneft să semneze în octombrie un contract de 400 milioane dolari cu guvernul regional din Kurdistan pentru drepturi de foraj în câmpuri petrolifere. Analiştii estimează că pentru Rusia influenţarea politicii kurde este utilă în Siria şi este o contrapresiune asupra Turciei.
Acum, Rosneft caută participare în domeniul petrolier iranian, în timp ce Putin caută acorduri energetice şi alte acorduri cu Arabia Saudită, marele rival iranian.
