Tensiunile sunt tot mai intense în Catalonia, unde Guvernul spaniol face totul pentru a împiedica organizarea referendumului privind independenţa regiunii, relatează Le Parisien, care prezintă principalele cinci întrebări care se ridică legate de scrutinul de duminică.
Cine organizează referendumul?
Pe 6 septembrie, Parlamentul catalan, unde separatiştii sunt majoritari după alegerile regionale din 2015, a votat o lege care prevede un referendum privind independenţa Cataloniei. Acest text a fost suspendat imediat de Curtea Constituţională spaniolă. Pentru Marino Rajoy, scenariul independenţei este imposibil, pentru că este contrar Constituţiei spaniole, care garantează unitatea ţării.
Carles Puigdemont, fost jurnalist şi susţinător vechi al independenţei, a preluat conducerea luptei pentru acest referendum, care nu este susţinut în unanimitate de formaţiunea sa. Ales preşedinte al Cataloniei în 2016, el este implicat într-un conflict cu Madridul, asigurând că votul va avea loc în pofida interdicţiei.
Potrivit unui sondaj realizat de Guvernul spaniol în iunie 2017, 41% dintre catalani ar fi în favoarea independenţei, faţă de 50% care i se opun. Însă atitudinea Madridului a dus la o creştere a proporţiei celor care vor un vot. În total, 5,3 milioane de catalani sunt chemaţi la urne.
De când cer catalanii independenţa?
Naţionalismul catalan a apărut în secolul al XX-lea. În 1932, Catalonia a obţinut statutul de regiune autonomă în statul spaniel. Guvernul său, Generalitat, a început să dispună de un Parlament, de un preşedinte şi de un Consiliu Executiv. Însă, în timpul dictaturii franchiste, aceste Guvern a fost suspendat.
În anii 2000, Guvernul spaniol a acceptat să discute din nou de extinderea autonomiei catalane. Însă, în 2010, o decizie a unui tribunal constituţional a consolidat sentimentul naţionalist. Instanţa a invalidat 14 articole ale noului statut, făcând imposibil termenul de “naţiune catalană” şi împiedicând ca limba catalană să devină limbă de referinţă în administraţiei.
Puţin câte puţin, ideea unui referendum a început să câştige adepţi. În 2014, preşedintele Generalitat a încercat să organizeze un vot, însă Madridul l-a declarat imediat ilegal. În pofida acestui lucru, un vot cu valoare simbolică a fost organizat pe 9 noiembrie 2014. Rata de participare s-a apropiat de 40%, iar aproximativ două milioane de alegători (80% dintre alegători) au spus “da” independenţei.
Cum a încercat Guvernul spaniol să împiedice votul ?
De săptămâni la rând, Guvernul spaniol a pus presiune asupra liderilor catalani, iar unii dintre ei au fost arestaţi. Cei 948 de primari catalani au primit note oficiale prin care au fost informaţi în legătură cu sancţiunile pe care le riscă : suspendarea dreptului de a fi ales şi amenzi. De asemenea, Madridul a decis să îngheţe finanţele Executivului catalan, organizând în acelaşi timp operaţiuni pe teren pentru a priva organizatorii de material electorale.
În urmă cu câteva zile, o percheziţie la un depozit a permis confiscarea a 10 milioane de buletine de vot. În acelaşi timp, Parchetul cerut marţi poliţiei regionale, Mossos d'Esquadra, să identifice secţiile de vot şi pe cei care le vor conduce, să le sigileze vineri seara, cel târziu, şi să le supravegheze până duminică, împiedicând votul pe o rză de 100 de metri în jurul acestor secţii.
Neavând încredere deplină în Mossos, Guvernul spaniol a trimis şi aproximativ 6.000 de ofiţeri din poliţia naţională la faţa locului. Trei pacheboturi de croazieră au fost închiriate de Ministerul de Interne pentru a-i găzdui. Unul dintre case, “Moby Dada”, este decorat cu o pictură cu Tweety, celebra pasăre din desene animate. De atunci, aceasta a devenit mascota separatiştior, care îi ironizează astfel pe ofiţeri.
Va putea avea loc votul ?
“Vom vota”, au scandat pe 20 septembrie separatiştii, în cursul unui protest la Barcelona. “Vom vota”, au scandat şi joi zeci de mii de liceeni şi studenţi aflaţi în grevă, în centrul capitalei catalane.
Însă liderii catalani recunosc că organizarea scrutinului va fi complicată, deşi 712 din totalul de 948 de administraţii locale şi-au dat acordul pentru vot sau au dat asigurări că îl vor tolera.
De exemplu, oraşul Barcelona a anunţat că le va permite autorităţilor regionale să dispună de instituţiile de învăţământ pe care le gestionează împreună. Liceenii au propus chiar să ocupe liceele lor până duminică, pentru a se asigura că votul poate avea loc.
Vineri, autorităţile au anunţat că intenţionează să deschidă 2.300 de secţii de vot. Pentru a afla unde se vor afla acestea, alegătorii sunt invitaţi să consulte o serie de site-uri. Însă operaţiunea nu este uşoară, deoarece justiţia blochează periodic site-urile, astfel că acestea trebuie înlocuite cu unele noi.
După confiscarea a 10 milioane de buletine de vot, organizatorii au îndemnat catalanii să imprime materialul electoral acasă. Urnele ar fi păzite în locuri sigure şi nu au putut fi găsite în timpul percheziţiilor. O centrală informatică ar urma să înregistreze rezultatele numărării voturilor, iar organizatorii se joacă de-a şoarecele şi pisica cu poliţia, care încearcă să găsească centrala cu orice preţ. Aceasta s-ar afla în apropiere de Barcelona.
Ce valoare va avea votul?
Dacă votul are loc, “da” ar urma să câştige, pentru că alegătorii favorabili independenţei vor fi cei motivaţi să încalce interdicţia de vot. Însă rata de participare va fi, probabil, scăzută, astfel că rezultatele nu vor prezenta prea mare credibilitate, potrivit news.ro.
Însă represiunea lansată de Guvernul spaniol i-a subminat propria imagine în ţară şi în Europa. Separatiştii speră să iasă consolidaţi din această criză.
