O recentă sentinţa a Curţii Supreme de Justiţie din Italia, cu putere de precedent juridic, aduce o revoluţie în reglementarea condiţiilor de divorţ, astfel încât separarea definitivă între soţi să nu mai aducă după ea o sancţiune financiară importantă pentru soţ, de cele mai multe ori.
Până în prezent, divorţul presupunea plata unei sume lunare de către cel mai bine situat financiar dintre cei doi (de regulă bărbatul) către cel în situaţie mai precară (de regulă soţia), sumă care să permită un nivel calitativ al vieţii acesteia din urmă comparabil cu cel dinaintea divorţului. Practic, dacă era în joc o familie bogată, soţia primea în urmă divorţului o recompensă lunară foarte mare. O realitate care, de la introducerea divorţului în 1974, a creat nenumărate situaţii de status quo între soţi, când aceştia erau despărţiţi de facto dar nu şi de drept, că să nu fie nevoiţi să împartă şi averea.
Nouă sentinţa, care deschide o direcţie mult aşteptată în jurisprudenţa, introduce regulă ca suma pe care cel mai bine situat material o plăteşte celuilalt trebuie să-i garanteze acestuia o viaţă demnă, o anume autonomie economică, dar fără legătură cu starea materială a familiei înainte de divorţ. Şi asta în condiţiile în care fosta soţie dovedeşte că a încercat, fără succes, să îşi câştige singură existenţa.Practic, ex-soţiile de milionari nu mai pot pune la cale divorţuri de răsunet în urmă căruia este puternic afectat patrimoniul derivat din activităţile economice ale soţului.
Cazul unui fost ministru
Cel mai răsunător exemplu pentru situaţia de până acum era cel al ex-premierului Silvio Berlusconi, constrâns de o sentinţa judecătorească definitivă, după ani de război în tribunal, să plătească fostei soţii suma de 1,3 milioane de euro lunar, după ce îi cedase şi o parte importantă din patrimoniul imobiliar. O suma care reflectă, aşadar, starea materială a soţiei înainte de a cere divorţul. Mai nou, însă, după stabilirea acestui precedent, şi Berlusconi, şi mulţi alţii în aceeaşi situaţie pot cere la tribunal recalcularea acestor sume, care pot ajunge chiar să fie anulate în unele cazuri.
Întâmplător sau nu, sentinţa care constituie precedentul a fost dată în procesul de divorţ al unui fost ministru din Guvernul Monti şi funcţionar în Ministerul de Finanţe o lungă perioadă, Vincenzo Grilli. Decizia Curţii de Casaţie urmează unei lungi bătălii legale cu fosta soţie, cetăţean american, care făcea presiuni pentru o suma compensatorie în urmă divorţului căreia fostul soţ a decis să i se opună cu preţul unei bătălii juridice de mulţi ani. Grilli și-a refăcut viața şi are şi doi copii, însă a fost în imposibilitatea de a se recăsători în toţi aceşti ani.
Devine evident, iar teza e întărită de mai mulţi avocaţi specializaţi pe cauze de divorţ, că acest precedent îi va afecta pe cei bogaţi şi foarte bogaţi, în condiţiile în care dreptul italian nu prevede acorduri pre-matrimoniale pentru patrimoniu între viitorii soţi.
Egalitate între bărbați și femei
În sens juridic, schimbarea este interpretată de specialişti în următoarea cheie: se stabileşte astfel o egalitate juridică între bărbat şi femeie, femeile nu mai pot vedea căsătoria că o asigurare pe viaţă. Totodată, anulează ideea căsătoriei ca instituție aflată la baza structurii sociale, ci ca fiind o opţiune consensuală generată de dorinţa comună de a fi împreună, iar, când acest consens încetează, nu se mai poate pune problema unei existente împreună toată viaţă. Tot mai des însă, nuanţează o avocată specializată n divorțuri, ”căsătoriile sînt contracte la termen, nu mai sînt bazate pe obligaţii şi responsabilităţi familiale, ci pe plăcere, iar când plăcerea încetează, oamenii se despart”. “Nu pe plăcere, ci pe sentimente”, replică unul de gen masculin. Adevărul trebuie căutat undeva la mijloc, să spunem, însă e clar că top modelul de 20 de ani nu mai poate pune mâna după divorţ pe banii fotbalistului celebru.
În Italia se înregistrează anual 88.000vde separări consensuale, primul pas spre divorţ, în care soților în litigiu li se dă o perioadă de trei ani în care să decidă dacă divorţează sau nu. Mai mult de jumătate, 55.000 iau calea divorţului, dintre care cel puţin 20% sînt perechi cu situaţie materială peste medie.
