Cea de-a doua vineri a Ramadanului, devenită „vinerea neagră“, a fost marcată de trei atentate foarte diferite în motivaţii şi procedee, dar toate legate de teroarea islamistă.
Oroarea a marcat ziua de vineri prin atentate şi masacre. Era ora 10 când jihadiştii au lovit Franţa, Tunisia şi Kuweitul. Atacuri care demonstrează creşterea în putere a Statului Islamic. În Franţa, Yassin Salhi, 35 de ani, şi-a decapitat angajatorul şi a agățat capul pe un grilaj, apoi a intrat în uzina de gaz, industrial din Saint Quentin-Fallavier (Isère), unde făcea de obicei livrări, şi a percutat un recipient cu gaz în încercarea de a arunca în aer clădirea. În Kuweit, un kamikaze s-a detonat în moschea şiită Imam al-Sadek, unde 2.000 de credincioşi erau adunaţi pentru predica de vineri, ucigând 25 de persoane şi rănind alte 222. În Tunisia, un student a tras cu mitraliera asupra turiştilor pe o plajă din Soussa. Cel puţin 37 au murit şi 36 sunt răniţi. Atacatorul a fost ucis de forţele de ordine.
Nu există vreo dovadă că cele trei atentate au fost deliberat coordonate, dar atât de aproape unele după altele în aceeaşi zi în trei ţări situate pe trei continente diferite, ele au subliniat influenţa de mare anvergură şi creşterea rapidă a grupului ultra-radical Statul Islamic. Politicieni occidentali recunosc faptul că Statul Islamic reprezintă o ameninţare dincolo de fieful său din Siria şi Irak.
Recent, grupul jihadist a cerut partizanilor să-şi intensifice atacurile contra creştinilor, ca şi contra şiiţilor şi musulmanilor sunniţi care luptă cu coaliţia internaţională, condusă de SUA. La 23 iunie, purtătorul de cuvânt al SI, Abu Muhammad al-Adnani, a cerut jihadiştilor să transforme luna sacră a Ramadanului într-un moment de „calamitate pentru necredincioşi”. Totul va culmina la 29 iunie, data proclamării oficiale a „califatului” în Siria şi Irak, declară Mathieu Guidere, profesor de islamologie şi autorul lucrării „Teroarea, noua eră”.
Deşi concomitente, acţiunile nu par a fi fost coordonate. După atentatele din 11 septembrie 2001, jihadul s-a destructurat, organizaţiile lăsând să opereze celulele sau „lupii singuratici”, fără să îi comande, dând „mână liberă” alegerii ţintelor şi datelor atacurilor. Un lider Al Qaeda, Abu Moussab al-Souri, teoretiza „al treilea jihad” într-un text publicat în 2004. Un mod de funcţionare aplicat de Amedy Coulibaly şi fraţii Kouachi în atentatele din ianuarie din Paris sau de Djokar şi Tamerlan Ţarnaiev în 2013, în timpul maratonului din Boston. Un fost agent al serviciilor secrete franceze, DGSE, explică: „Puterea SI constă în faptul că nu mai are nevoie să trimită ordine precise. Cei care s-au declarat adepţi, fără să fie aliaţi în Siria, în Irak sau în Yemen, acţionează după capul lor, crezând că vor satisface emiri pe care nu i-au văzut niciodată”.
Oroarea din Isère
În Franţa, un nou Consiliu de securitate, prezidat de François Hollande, a avut loc sâmbătă, după atentatul terorist din Isère, în care un antreprenor a fost decapitat. Societatea franceză este pusă din nou la încercare de noul atentat „oribil” de la Isère, la mai puţin de şase luni după cele din Paris. Autorul presupus, Yassine Salhi, a fost arestat, el fiind deja fişat în 2006 de serviciile secrete pentru „radicalizare”. Parchetul anti-tero a preluat ancheta şi, potrivit primelor informații, suspectul s-a prezentat singur, puţin înainte de 9.30, în faţa uzinei, într-un vehicul utilitar. A avut acces pentru că „obişnuia să intre în uzină pentru livrări” şi era cunoscut de personal, care i-a deschis porţile. Imediat a percutat buteliile cu gaz stocate, provocând o explozie din care a scăpat. A încercat să provoace altă explozie, care ar fi fost devastatoare căci 43 persoane se aflau în apropiere, când au intervenit doi pompieri. Jandarmii au descoperit apoi în uzină corpul „abject decapitat” – potrivit ministrului de Interne, Bernard Cazeneuve – al victimei, apoi capul agăţat de un grilaj, înconjurat de drapele islamiste.
Uzina din Isère aparţine grupului american Air Products, unul dintre principalii producători de gaz industrial din lume, situl fiind clasifoicat Seveso, numele directivei europene care impune statelor membre să identifice siturile industriale cu riscuri majore de accident, dar de nivel scăzut. Gazele industriale în chestiune sunt oxigen, argon, azot şi acetilenă, potrivit unui cadru al Air Products.Premierul Manuel Valls, care şi-a scurtat vizita în America de Sud, a precizat că „acest act macabru de decapitare, cu o punere în scenă cu drapele şi scrieri în arabă, este nou în Franţa”. În acelaşi timp, mai mulţi cetăţeni francezi au fost ucişi în atentatul sângeros asupra hotelului tunisian din Soussa, revendicat de SI, în care 38 de persoane şi-au găsit moartea.
Ironia face că, miercuri, Parlamentul a adoptat controversata lege privind securitatea, pentru susţinerea serviciilor secrete şi conferirea unui cadru a unor noi mijloace de acţiune. Franţa este prima ţară europeană ca număr de resortisanţi prezenţi în zonele ocupate de SI, cu 1.500 de jihadişti în Siria şi Irak, dintre care unii revin pentru a continua jihadul. Dar noua afacere relevă şi existenţa jihadiştilor „în adormire”, pentru că „Salhi nu venea din Irak”. Or, serviciile secrete nu pot împiedica astfel de acţiuni. Ca şi Merah sau fraţii Kouachi, autorul presupus al atentatului din Isère a fost de mai multe ori în atenţia serviciilor secrete franceze. Constatare care relevă complexitatea muncii acestor poliţişti.
Baie de sânge la Hotel Marhaba
La amiază, pe plaja hotelului de cinci stele Riu Imperial Marhaba din Soussa, unul din punctele turismului din Tunisia, mulţi din turiştii veniţi în plin sezon se aflau lungiţi pe şezlonguri. Alături de ei se afla un tânăr care va comite cel mai sângeros carnagiu din istoria recentă a Tunisiei. Tânărul este un student, necunoscut autorităţilor, originar din Kairouan, oraş sfânt al Islamului, aflat la 60 km distanţă de Soussa. În şort şi cămaşă, s-a amestecat în mulţime ca orice persoană în vacanţă. Sub umbrela de plajă, un kalaşnikov.
Brusc, s-a ridicat şi a început să tragă cu mitraliera în turiştii occidentali. S-a îndreptat spre piscină şi a împuşcat oamenii lungiţi la soare, a aruncat o grenadă şi, fără a întâmpina vreo rezistenţă, s-a îndreptat spre hotel, unde a tras asupra celor care se refugiaseră la recepţie. A traversat clădirea şi a revenit în aer liber, unde a fost împuşcat de poliţie. Un carnagiu, revendicat de Statul Islamic şi care a lăsat în urmă 37 de morţi şi 36 de răniţi, trei luni după cel de la Muzeul Bardo din Tunis (22 de morţi), revendicat tot de SI. Autorul împuşcăturilor a fost ucis de forţele de ordine, dar lentoarea operaţiunii lor, care a permis trăgătorului să parcurgă o mare parte a clădirii timp de circa 30 minute, ar putea releva falii în dispozitivul de securitate promis turiştilor de guvernul tunisian.
După această adevărată baie de sânge care a dat o nouă lovitură sectorului vital al turismului, sute de turişti străini au fost transportaţi în autobuze la aeroportul Enfidha, în vederea evacuării lor din Tunisia şi fluxul plecărilor din hoteluri a continuat şi sâmbătă.
După acest atac comis de un student tunisian, premierul Habib Essid a asigurat că circa 80 de moschei acuzate că „incită la terorism” vor fi închise şi a anunţat recurgerea la rezerviştii armatei pentru întărirea securităţii „locaţiilor sensibile”. De la 1 iulie va intra în acţiune un „plan excepţional” pentru securizarea siturilor turistice din ţară, cu desfăşurarea de „unităţi de securitate turistică” înarmate, de-a lungul litoralului şi în interiorul hotelurilor.
Kuweit, o premieră „simbolică“
Statul Islamic loveşte Kuweitul pentru prima oară: din zecile de atentate revendicate de grupul jihadist în zona Golfului de un an, cel de vineri este simbolic – primul atac vizând un loc de rugăciune frecventat de şiiţi în acest bogat emirat petrolier cu majoritate sunnită. Vineri, în plin Ramadan, un kamikaze s-a aruncat în aer în moscheea şiită Imam al-Sadeq din Kuweit City, unde 2.000 de persoane se aflau adunate pentru rugăciunea de vineri. 27 au murit şi 222 au fost rănite.
Şiiţii, care reprezintă o treime din populaţia Kuweitului, sunt eretici pentru Statul Islamic. „Provincia Najd”, aripa saudită a SI, care s-a evidenţiat deja în Arabia Saudită, a revendicat rapid atentatul „asupra unei moschei care răspândea învăţăminte şiite în rândul populaţiei sunnite”. „O tentativă disperată şi diabolică de a ataca unitatea naţională a Kuweitului”, a denunţat emirul său, şeicul Sabah al-Ahmad al-Sabah, care a mers imediat la locul atentatului. După o reuniune de urgenţă, guvernul a anunţat plasarea tuturor forţelor de securitate în alertă şi a decretat pentru sâmbătă o zi de doliu naţional.
„Răzbunarea” din Kobane
În aceeaşi „vineri neagră”, oroarea a culminat şi în Kobane, unde peste 160 civili, adulţi şi copii, au fost masacraţi cu sânge rece de jihadiştii SI după atacul-surpriză contra acestui oraş sirian kurd de la frontiera cu Turcia. O operaţiune de răzbunare devenită deja unul din „cele mai oribile masacre” comise de Statul Islamic în Siria, potrivit Observatorului sirian pentru drepturile omului (OSDH).
SI a suferit în ianuarie prima mare înfrângere de la debutul expansiunii sale în Siria, iar când a fost alungat din Kobane şi atacul sângeros contra oraşului kurd este o răzbunare după înfrângerile suferite pe mai multe fronturi în faţa forţelor kurde şi aliaţilor lor rebeli. Au comis trei atacuri sinucigaşe şi când au intrat în oraş jihadiştii au început să tragă asupra a tot ce mişca, relatează Rami Abdel Rahmane, directorul OSDH. „Corpuri de civili, printre care femei şi copii, au fost descoperite în case, împuşcaţi, multe altele pe străzi. Jihadiştii nu au dorit să controleze oraşul, au venit doar să ucidă un cât mai mare număr de civili într-un mod oribil”. Sâmbătă, combatanţii kurzi au securizat oraşul şi au ucis peste 60 de militanţi SI.
Decapitarea, arma psihologică
Pentru prima oară în Franţa, un om a fost decapitat de jihadişti, un act barbar folosit ca armă psihologică de islamişti. Capetele victimelor jihadiştilor sunt arătate ca trofee de război de către membrii Statului Islamic. Decapitarea este practicată de grupuri afiliate Al Qaeda din Irak, precursorul Statului Islamic. Primul occidental supus acestui supliciu a fost ziaristul american Daniel Pearl, în Pakistan, în februarie 2002. Decapitarea a fost abolită după moartea lui Al-Zarqaoui în 2006, dar a revenitîn forţă odată cu aparţia SI şi crearea unui „califat” în zonele ocupate de jihadişti în Siria şi Irak. Specialişti francezi explică faptul că această barbarie este un gest de dezumanizare, de animalizare pentru că începe cu tăierea gâtului, care imaginează un abator. Dar este şi o imagine antropologică străveche a capului tăiat care în toate civilizaţiile şi în toate perioadele tulburi a reprezentat trofeul absolut al inamicului. Pentru jihadişti este „un mod de a arunca la picioare unul din fundamentele societăţii noastre – drepturile omului. Este un mesaj ideologic foarte puternic ce ne spune „iată ce facem din drepturile voastre ale omului”.
Statul Islamic are rezerve estimate la 2.000 miliarde dolari şi embargoul ONU este ineficient în faţa unei organizaţii teroriste cvasistatale, aşezată pe un tezaur de hidrocarburi.
