România a fost condamnată din nou la Curtea Europeană a Drepturilor, pentru încălcarea vieții private a unui bărbat, căruia firma i-a citit corespondența personală cu logodnica și fratele său, purtată în timp ce se afla la locul de muncă.
În speța Bărbulescu vs. România, Curtea a reținut că a fost încălcat articolul 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, care se referă la respectul pentru viața privată, de familie și secretul corespondenței: ”Autoritățile naționale nu au protejat dreptul domnului Bărbulescu la viața privată; nu au reușit să mențină un echilibru corect; Curtea națională nu a stabilească dacă reclamantul a primit anterior monitorizării o avertizare din partea angajatorului, în care era notificat că discuțiile lui vor fi monitorizate și dacă angajatorul ar fi putut să fie mai puțin intruziv în viața privată și corespondența lui Bogdan Mihai Bărbulescu și dacă respectivele discuții au fost accesate fără știrea lui”.
România nu trebuie să plătească daune în bani, CEDO reținând că recunoașterea încălcării dreptului la viața privată este satisfăcătoare pentru român.
Consultați decizia CEDO, atașată articolului.
În 2007, inginerul Bogdan Mihai Bărbulescu a dat în judecată la CEDO firma la care lucra, acuzându-l pe angajator că i-a încălcat dreptul privitor la viața privată și corespondență, după ce compania l-a dat afară fiindcă bărbatul discuta cu iubita sa pe aplicația de Messenger a firmei.
Angajatul a folosit contul de Yahoo Messenger, destinat a fi utilizat pentru răspunsurile oferite cererilor clienţilor, în conversațiile cu partenera sa. Angajatorul a monitorizat discuțiile dintre cei doi, ulterior anunțându-l pe bărbat că va fi concediat pentru că a încărcat regulamentul intern al companiei şi anume regula privind interzicerea utilizării calculatoarelor, fotocopiatoarelor, telefoanelor, telex-urilor şi fax-urilor în scopuri private.
Tribunalul Bucureşti, la 7 decembrie 2007, a respins contestaţia reclamantului împotriva deciziei de concediere, cu argumentul că angajatorul a respectat procedura de concediere prevăzută de Codul muncii iar reclamantul, în calitate de angajat, a fost informat corespunzător despre interdicţia de a folosi resursele companiei în interes personal.
Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul reclamantului şi, întemeiat pe Directiva (CE) nr. 95/46, a reţinut că atitudinea angajatorului a fost una rezonabilă şi că monitorizarea comunicărilor realizate de reclamant era singura metodă pentru a se putea stabili dacă exista o abatere disciplinară în cadrul companiei.
Ca urmare a acestor decizii ale instanțelor din România, bărbatul a dat în judecată, la CEDO, firma angajatoare.
