Fostul ministru al Justiţiei Rodica Stănoiu a colaborat cu Securitatea, este decizia definitivă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (ICCJ), la finalul unui proces de şapte ani, cel mai lung în care a fost implicat Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
Purtătorul de cuvânt al CNSAS, Anca Median, a declarat, citat de Mediafax, că decizia dată miercuri de instanţa supremă încheie un proces de şapte ani, cel mai lung în care a fost implicată instituţia.
Citeşte şi: “Sanda” – deconspirata. Rodica Stanoiu a facut politie politica
ICCJ a respins recursul făcut de Rodica Stănoiu la decizia similară dată de Curtea de Apel Oradea, în procesul intentat de fostul demnitar pentru anularea deciziei de colaborare cu Securitatea dată de CNSAS în 2006.
Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie a respins recusul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă.
De asemnea, instanţa a respins şi cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu o serie de excepţii, înaintată de fostul demnitar, această decizie putând fi contestată de Rodica Stănoiu cu recurs la Completul de cinci judecători al ICCJ.
Instanţa supremă a menţinut totodată decizia Curţii de Apel Oradea conform căreia Rodica Stănoiu trebuie să plătească CNSAS cheltuieli de judecată de 22.000 de lei.
Curtea de Apel Oradea s-a pronunţat în acest caz, în 19 iunie 2012, Stănoiu făcând recurs, care s-a judecat la ICCJ.
Dosarul Rodicăi Stănoiu cu CNSAS s-a judecat la Curtea de Apel Oradea după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în martie 2010, strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Bucureşti, la solicitarea fostului ministru care a invocat presiunea mediatică.
Rodica Stănoiu afirma, în noiembrie 2006, într-o emisiune televizată, că dosarul “Sanda” care există la CNSAS este unul de urmărire şi conţine 1.600 de pagini, care cuprind perioada 1978-1982. “Dosarul de informator mi s-a fabricat în perioada 2003-2004, sub guvernarea PSD, la comanda unui vicepreşedinte al unui serviciu secret. Radu Timofte nu a ştiut nimic despre acest lucru”, afirma Stănoiu (care a trecut la PC – n.r.), adăugând că şi alte dosare de Securitate au fost modificate în aceeaşi perioadă.
Rodica Stănoiu declara că cele 18 note informative care i se atribuie nu îi aparţin şi că ar fi fost plastografiate, având drept model scrisul său din perioada de după 1990. “Toată plastografia este făcută după 1990. A existat o perioadă în viaţa mea când am avut un scris diferit, deoarece am avut o operaţie la coloana vertebrală. Aceste note care mi se atribuie copiază acel scris. Ceea ce mi se pare incredibil este că în acele note există două sau trei scrisuri diferite. Cu excepţia unei singure note, care are un ton mai elevat şi mai normal, toate sunt la nivel de mahala. Acea Sanda este mult prea incultă”, spunea Stănoiu, care preciza că este o bună cunoscătoare a limbii şi n-ar fi făcut asemenea greşeli.
Rodica Stănoiu a refuzat să declare dacă a colaborat sau nu cu Securitatea. “Am dreptul să tac. Nu mă puteţi obliga să declar ceva”, afirma ea.
La termenul din 8 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea a dispus efectuarea unei noi expertize grafologice în proces, care să stabilească autenticitatea notelor informative către fosta Securitate semnate cu pseudonimul Sanda, iar la termenul din noiembrie 2010 al procesului magistraţii au stabilit probele de înscrisuri care vor fi comparate cu notele informative.
Cu acel prilej, Rodica Stănoiu a solicitat ca, pe lângă dosarul întocmit în anii ’80 pentru obţinerea paşaportului la fosta Direcţie a Paşapoartelor şi pus la dispoziţia experţilor grafologi de CNSAS, să fie acceptate ca documente de comparaţie declaraţia de avere, respectiv cea de necolaborare cu Securitatea.
Cele două documente au fost analizate şi în 2006, înainte ca CNSAS să emită decizia de colaborare, prima dată de către experţi independenţi, iar apoi de Laboratorul interjudeţean de expertize criminalistice Bucureşti.
În ambele cazuri, rezultatul a fost acelaşi, şi anume că scrisul este acelaşi cu cel din notele informative semnate cu pseudonimul Sanda. La data respectivă, însă, Rodica Stănoiu a contestat veridicitatea expertizelor, pe motiv că au fost întocmite de experţi “cu reputaţie îndoielnică”.
