Consumatorii vor avea un termen unic de 14 zile în care să se retragă din contractele încheiate la distanţă sau negociate în afara spaţiilor comerciale, iar comercianţilor li se va interzice să mai ceară de la consumator comisioane care depăşesc costul suportat pentru utilizarea unui mijloc de plată, informează Mediafax.
Măsurile au fost aprobate de Guvern la presiunea Comisiei Europene (CE), care a adoptat o directivă în acest sens, dar prin proiect de lege, care va fi aplicat doar după ce este adoptat şi de Parlament, nu prin ordonanţă de urgenţă, deşi Bruxelles-ul a atenţionat oficial România că este în întârziere şi pasibilă de plata unor penalităţi în cuantum de peste 1,78 milioane euro.
Mai mult, proiectul a fost prezentat în Guvern ca ordonanţă de urgenţă, iar în nota de fundamentare se arată că este "imperios necesar" ca actul să fie promovat tot ca ordonanţă de urgenţă, având în vedere riscul unei sancţiuni din partea CE.
La finalul şedinţei de miercuri, Guvernul a transmis un comunicat în care arată că proiectul de ordonanţă de urgenţă privind drepturile consumatorilor la încheierea contractelor a fost transformat în proiect de lege şi va fi transmis către Parlament, transpunând în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/83/UE şi vizând orice contract încheiat între un profesionist şi un consumator – persoană fizică – cu unele excepţii.
În prezent, în România, relaţiile dintre consumatori persoane fizice şi operatorii economici sunt reglementate de OG 106/1999 privind contractele încheiate în afara spaţiilor comerciale şi de OG 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă. Ordonanţa din 1999 stabileşte că un consumator are la dispoziţie un termen de 7 zile lucrătoare pentru a denunţa unilateral un contract, iar ordonanţa din 2000 stabileşte un termen de 10 zile lucrătoare pentru exercitarea acestui drept de către consumator.
Comisia Europeană a decis însă să adopte o singură directivă cu norme standard privind aspectele comune ale contractelor la distanţă şi ale contractelor negociate în afara spaţiilor comerciale, al cărei termen de intrare în vigoare este 13 iunie 2014.
Documentul care a fost prezentat Guvernului în şedinţa de miercuri pentru preluarea acestei directive europene, obţinut de MEDIAFAX, arată că, având în vedere atât termenul de intrare în vigoare, cât şi ţinând cont de faptul că, în lipsa unei reglementări imediate a drepturilor consumatorilor la încheierea contractelor, aceştia nu ar putea beneficia de drepturile prevăzute de actul normativ european şi s-ar crea o denaturare a concurenţei, fiind prejudiciaţi de informaţiile ce trebuie oferite consumatorilor în stadiul precontractual şi informaţiile contractuale pe care comercianţii trebuie să le furnizeze consumatorilor, inclusiv legat de dreptul de retragere al consumatorului, este imperios necesar ca actul normativ care transpune prevederile directivei să fie adoptat sub forma unei ordonanţe de urgenţă.
"Trebuie subliniat faptul că refuzul sau omisiunea statului membru de a prelua în dreptul intern prevederile directivelor comunitare şi de a asigura implementarea acestora atrage răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din tratate, care este atât de natură patrimoniaiă, cât şi de natură politică, consecinţele pe care le atrage o încălcare a obligaţiilor statale, constatată prin hotărâre a Curţii Europene de Justiţie, putând fi extrem de grave", se arată în document.
Aceeaşi sursă relevă că termenul pentru transpunerea acestei directive a expirat la 13 decembrie 2013 şi, pentru că nu i-au fost comunicate din partea autorităţilor române măsurile naţionale pentru transpunerea directivei, la 27 ianuarie 2014 Comisia Europeană a declanşat împotriva României o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, transmiţând o scrisoare de punere în întârziere. Termenul de răspuns la scrisoarea fost până la 27 martie.
În document, Guvernul este avertizat că faza contencioasă debutează cu sesizarea Curţii Europene de Justiţie (CJUE) de către Comisie, care poate condamna statul vizat dacă constată neîndeplinirea obligaţiilor. În acest caz, CJUE poate aplica statului vizat sancţiuni pecuniare în sumă forfetară şi/sau penalităţi pe zile de întârziere în limita valorii indicate de Comisia Europeană.
"Potrivit comunicării Comisiei privind actualizarea datelor utilizate pentru calcularea sumei forfetare şi a penalităţilor cu titlu cominatoriu pe care Comisia urmează să le propună Curţii de Justiţie în cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor, suma forfetară minimă fixă care ar putea fi propusă de Comisie pentru România este în valoare de 1.787.000 euro. Penalităţile pe zile de întârziere constau în obligarea la plata unei sume de bani pentru fiecare zi/lună/an de întârziere. Acestea sunt de natură să determine un stat membru să pună capăt cât mai repede încălcării constatate şi care persistă. Potrivit Comisiei, penalităţile cu titlu cominatoriu se calculează pornind de la o sumă de bază care în prezent este stabilită la 650 de euro pe zi de întârziere. Această sumă de bază este înmulţită cu un coeficient de gravitate, cu un coeficient de durată şi cu factorul «n» stabilit pentru Romania, de 3,32. Având în vedere aspectele de mai sus, este necesar ca proiectul de act normativ să fie promovat ca ordonanţă de urgenţă", se arată în document.
La finalul şedinţei, Guvernul a anunţat că proiectul de ordonanţă de urgenţă a fost transformat în proiect de lege şi va fi transmis către Parlament, care se va reuni abia după alegerile europarlamentare din 25 mai. Aceasta presupune că modificările nu vor fi aplicate imediat, ci doar după ce sunt avizate de Parlament şi promulgate de către preşedinte.
Modificările, în forma documentului obţinut de MEDIAFAX, prevăd introducerea unui termen unic de 14 zile de retragere din contractele încheiate la distanţă şi cele negociate în afara spaţiilor comerciale, interzicerea comercianţilor de a percepe de la consumatori comisioane care depăşesc costul suportat de comercianţi pentru utilizarea unui anumit mijloc de plată, introducerea unui formular tipizat de retragere care să poată fi utilizat de consumatori pentru a simplifica procesul de retragere, scutirea consumatorului de obligaţia de plată în legătură cu bunuri sau servicii nesolicitate.
Vor fi armonizate şi normele referitoare la momentul în care ar trebui să fie efectuată livrarea în sensul că, dacă părţile nu cad de acord asupra unei anumite date de livrare, comerciantul ar trebui să livreze bunurile cât se poate de repede, dar în orice caz nu mai târziu de 30 zile de la data încheierii contractului. În cazul în care comerciantul nu livrează bunurile/prestează serviciile în acest termen, în anumite circumstanţe, este acordat comerciantului un termen suplimentar "rezonabil".
În ceea ce priveşte momentul de transfer al riscurilor, se va considera că un consumator a dobândit posesia fizică a bunurilor în momentul în care le-a primit.
Vor fi introduse şi definiţii pentru "contracte de vânzare", respectiv pentru "contracte de prestări servicii", astfel încât să fie reglementate toate tipurile de contracte, precum şi drepturile şi obligaţiile aferente în funcţie de tipul contractului. În sensul proiectului, contractul de vânzare va acoperi vânzarea de produse, dar va putea acoperi şi prestarea de servicii.
Diferenţa dintre un contract de vânzare care se referă atât la vânzarea de produse, cât şi la prestarea de servicii şi un contract de prestare de servicii se va face luând în considerare obiectul principal al contractului. Astfel, dacă obiectul unui contract este acela de a transfera proprietatea asupra unor produse către consumator, atunci contractul va fi unul de vânzare, chiar dacă acesta are ca obiect atât produse, cât şi servicii. De exemplu, vor fi considerate contracte de vânzare contractele pentru achiziţia a unor produse specifice, dar care se referă, de asemenea, la prestarea unor servicii din partea comerciantului, cum ar fi servicii de instalare, întreţinere, reparaţii.
De asemenea, vor fi considerate contracte de vânzare acele contracte în care aspectele privind produsele şi serviciile au o importantă egală pentru consumator, cum ar fi abonamentul de telefonie mobilă oferit împreună cu un telefon mobil.
În ceea ce priveşte denunţarea unilaterală a contractului, va fi utilizată sintagma "drept de retragere", considerându-se că dreptul de a se retrage, ca şi beneficiu suplimentar acordat consumatorului, nu are aceeaşi semnificaţie juridică cu dreptul de a denunţa unilateral contractul, deoarece operează asupra unor etape diferite ale actului juridic: primul – asupra încheierii actului juridic, iar al doilea – asupra efectelor acestuia, fiind o modalitate de încetare specifică doar contractelor de locaţiune cu durată nedeterminată. Astfel, se va considera că dreptul consumatorului de a retracta/a se retrage se traduce juridic în posibilitatea consumatorului de a reveni (retroactiv) asupra consimţământului dat la perfectarea contractului.
În locul noţiunii de "comerciant" va fi utilizată cea de "profesionist" având în vedere modificările aduse de prevederile Codului Civil.
Definiţia "consumatorului" va include şi "grupul de persoane fizice constituite în asociaţii", pentru a putea fi protejate şi asociaţiile de locatari/proprietari.
Prevederile vor fi aplicate inclusiv pentru persoane juridice, în contracte la distanţă şi în afara spaţiilor comerciale.
În document se arată însă că, în anumite situaţii, în cazul contractelor în afara spaţiilor comerciale, utilizatorii finali persoane juridice primesc informaţiile necesare contractării unui serviciu în cadrul negocierilor directe purtate de aceştia cu furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, rezultând astfel că, în aceste situaţii, persoanele juridice decid şi încheie un contract în afara spaţiilor comerciale în cunoştintă de cauză, în urma primirii tuturor informaţiilor relevante, a întâlnirii cu fumizorul de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului şi a negocierii preţurilor şi serviciilor care vor face obiectul contractului.
Prin urmare, având în vedere aceste particularităţi generate de negocierea directă a anumitor contracte în afara spaţiilor comerciale, se va considera că aplicarea doar a anumitor prevederi din ordonanţa din 2011 în aceste situaţii este suficientă şi că, prin excepţie de la regimul aplicabil contractelor încheiate la distanţă şi a celorlalte situaţii în care se încheie contracte în afara spaţiilor comerciale de către persoanele juridice, contractelor în afara spaţiilor comerciale, cu utilizatori finali persoane juridice, încheiate pe baza unor oferte individuale, propuse în cadrul unor negocieri directe, nu li se vor aplica dispoziţiile referitoare la dreptul de retragere, precum şi celelalte drepturi şi obligaţii care decurg din exercitarea dreptului de retragere de către utilizatorul final persoană juridică.
