23.9 C
București
vineri, 29 martie 2024
AcasăSpecialMonti şi Papademos încearcă să salveze Europa. PLUS: De ce se teme...

Monti şi Papademos încearcă să salveze Europa. PLUS: De ce se teme România de guvernele de tehnocraţi

Preşedintele Traian Băsescu a comentat, într-un interviu la televiziunea publică, situaţia politică din Italia şi Grecia calificând-o drept „soluţia disperării” fiindcă reprezintă chiar „soluţia în care partidele nu mai au curaj să-şi asume trecerea prin criză, ori nu mai au curajul, ori nu mai pot”.

Şeful statului a mai precizat că „acolo unde politicul ori nu-şi mai asumă răspunderea, ori nu mai poate, se apelează la tehnocraţi, nu întodeauna însă şansele de redresare sunt suficient de puternice atâta timp cât ai un prim-ministru care nu are susţinere politică” şi atunci „te ferească Dumnezeu de eşecul tehnocraţilor”. Preşedintele Băsescu îşi explica raţionamentul spunând că „politicul încă o mai poate scoate la capăt sacrificând voturi. Politicul are ce sacrifica, tehnocratul nu are nimic de sacrificat”, sugerând că ar fi foarte greu pentru un tehnocrat să „îşi asume într-un moment în care nu mai ai altă soluţie tăieri de salarii”.

Şeful statului a dat şi exemplul unor tehnocraţi români care, în opinia sa, după ce au fost numiţi în funcţie, nu au avut rezultatele scontate: „şi noi am avut miniştri de finanţe şi oameni în guverne foarte titraţi. Vă dau câteva nume: Coşea, Dăianu, au fost nume sonore ca economişti. Puteţi să-mi spuneţi rezultatele lor ca tehnocraţi în urma mandatului pe care l-au îndeplinit în guverne? Vă spun eu: au fost zero”.

De aceeaşi părere ca şeful statului este şi preşedintele de onoare al UNPR, Cristian Diaconescu, care a spus în emisiunea “Dezbaterile Rl”, că este sceptic în ceea ce priveşte venirea unui premier tehnocrat în România. Cristian Diaconescu a declarat că, dacă se ţine cont de “modul în care este partajată scena politică în acest moment şi cât de agresive sunt temele avute în vedere de politicieni”, îşi exprimă rezervele că „un anume tehnocrat va fi capabil, la un moment dat, să genereze politici de austeritate, să negocieze cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi cu Banca Centrală Europeană sau, şi mai dificil să negocieze cu pieţele internaţionale şi pieţele financiar-bancare având şi un mandat politic clar dat de toate partidele politice”.

În spatele tehnocraţilor, chemaţi să salveze ţările în momentul în care politicul se arată incapabil, se află, uneori, un trecut ascuns care le-ar putea pune la îndoială integritatea. De pildă, într-un articol recent al cotidianului francez Le Monde, erau explicate legăturile comune dintre Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, Mario Monti, recent numit şef al executivului italian, şi Lucas Papademos, noul premier grec care ar face parte dintr-o „francmasonerie europeană a Goldman Sachs”.

Toţi cei trei tehnocraţi au aparţinut, în diferite momente şi în diferite grade, unui „guvern” european al băncii americane Goldman Sachs care a ţesut în Europa o reţea de influenţă unică, foarte strânsă, atât subterană cât şi publică. Mario Draghi a fost vicepreşedintele Goldman Sachs pentru Europa între 2002 şi 2005 şi după ce a fost numit asociat, a fost însărcinat cu „întreprinderile şi statele suverane”. În această calitate, a permis prin manevre financiare, permis cosmetizarea operaţiunilor făcute de băncile greceşti şi ascunderea unei părţi a datoriei suverane.

Mario Monti a fost, la rândul său, consilier internaţional al băncii americane, din 2005, iar Lucas Papademos, fost guvernator al Băncii Centrale Elene între 1994 şi 2002, a participat în această calitate la operaţiunea de falsificare a conturilor pusă la cale de Goldman Sachs. Legăturile lor cu Goldman Sachs au fost ascunse atunci când erau în situaţia de a acorda un interviu sau atunci când aveau o misiune oficială (aşa cum a fost cazul lui Mario Monti, fost comisar european pentru piaţa internă servicii, vamă şi impozitare, care a trebuit să facă, în 2010, un studiu privind piaţa unică europeană, la cererea preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso), mai scrie Le Monde.

Totuşi, dacă privim reversul medialiei, faptul că Monti şi Papademos sunt apropiaţi ai cercurilor europene nu ar trebui să fie o supriză şi nici nu ar trebui să creeze suspiciuni fiindcă oficialii care au cariere europene la cel mai înalt nivel, sunt de obicei cei mai buni din generaţia lor: ei sunt cei care depăşesc frontiere naţionale pentru a se putea implica în luare deciziilor la nivel european, potrivit unei analize a lui Marco Incerti, cercetător al Centrului pentru Studiul Politicilor Europene.

De aceea, este normal ca ţările din care provin să facă apel la ei, în calitate de specialişti, în vremuri dificile. Expertul european consideră că venirea lor, în Grecia şi Italia a fost absolut necesară, numai dacă ţinem cont de faptul că erau singurii care se pot afla în fruntea unor guverne de unitate naţională, fiindcă în Grecia, Papandreou nu ar fi obţinut sprijinul partidului de opoziţie Nea Dimokratia, iar, în Italia, Berlusconi, nu ar fi fost sprijinit de Partido Democratico. Mai mult, s-ar putea chiar spune că în ciuda faptului că sunt tehnocraţi, angajamentul lor democratic poate fi mai mare decât cel al politicienilor pe care îi înlocuiesc, chiar dacă nu sunt aleşi direct de cetăţeni, tocmai pentru că au fost chemaţi să conducă guverne de unitate naţională.

Mai mult, privind retrospectiv la experienţele Italiei cu guvernele de tehnocraţi de la începutul anilor ’90, Marco Incerti este de părere că rezultatele acestora au fost încurajatoare: guvernul Ciampi (1993) fiindcă a reuşit să pună bazele unei cooperări între partenerii sociali, a putut să introducă reforme importante ale pieţei forţei de muncă, iar guvernul Dini (1994) a reuşit să implementeze o reformă radicală a sistemului de pensii.

În opinia expertului de la Centrul pentru Studiul Politicilor Europene, tehnocraţii europeni sunt cei mai potriviţi pentru a deţine funcţia de premieri, în contextul acestei crize europene, care afectează întreaga zonă euro, şi care se poate salva numai dacă se restabileşte încrederea reciprocă. Sarcina tehnocraţilor, interlocutori cu o imagine foarte bună în ochii partenerilor europeni, este de a recâştiga încrederea investitorilor nordici care nu mai cred în potenţialii clienţi din sud.

Marco Incerti mai argumentează că un alt avantaj al tehnocraţilor este faptul că sunt familiarizaţi cu procesul de luarea deciziei la nivel european şi, astfel, se poate considera că o primă reformă din setul mai larg care trebuie pus în aplicare, este tocmai alegerea acestor personalităţi. La toate acestea se poate adăuga şi imensa susţinere populară de care se bucură cei doi tehnocraţi în Italia şi, respectiv Grecia, după numirea lor în funcţie.

Desigur, mai explică expertul european, dacă aceşti premieri tehnocraţi vor reuşi să îşi pună în aplicare soluţiile propuse, depinde de marja de manevră şi de susţinerea pe care le-o vor acorda actorii politici din ţările lor în măsura în care aceştia vor înţelege că trebuie să se alinieze în spatele tehnocraţilor pentru a-şi readuce ţările pe linia de plutire.

Cele mai citite

Nicolae Ciucă, la 20 de ani de la aderarea României la NATO: „Aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră”

Preşedintele Senatului, liderul PNL Nicolae Ciucă, a evidenţiat, vineri, într-un mesaj transmis cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la admiterea României în...

Explozie la Rafinăria Petromidia! Autoritățile au activat Planul Roșu de Intervenție

O explozie s-a produs, vineri, la Rafinăria Petromidia, iar autorităţile au activat Planul Roşu de Intervenţie. Potrivit Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) „Dobrogea”, explozia...

Mesajul premierului Marcel Ciolacu, la 20 de ani de la aderarea României la NATO

În cei 20 de ani de apartenenţă la NATO, România a devenit un pilon important şi şi-a consolidat poziţia în interiorul alianţei, respectându-şi angajamentele...
Ultima oră
Pe aceeași temă