Daniel George Tudor, fost preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), ulterior vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), şi Ovidiu Marian, fost secretar general al Senatului, vor fi cercetaţi în continuare de DNA în arest la domiciliu, a decis miercuri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, informează Agerpres.
Instanţa supremă a respins contestaţiile înaintate de cei doi şi de procurorii DNA, fiind menţinută soluţia dată pe 20 februarie de un alt complet de la ÎCCJ, decizia fiind definitivă.
DNA a cerut instanţei supreme arestarea preventivă a lui Daniel George Tudor pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită şi arest la domiciliu pentru Ovidiu Marian, acuzat de trafic de influenţă.
În acelaşi dosar, senatoarea Doina Anca Tudor, fosta soţie a lui Daniel Tudor, este urmărită penal de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru complicitate la luare de mită.
Potrivit DNA, în perioada martie – mai 2013, în contextul efectuării unui control la o societate de asigurări, Daniel Tudor, în calitate de preşedinte al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ulterior vicepreşedinte al ASF, a primit de la administratorul firmei respective, denunţător în cauză, prin intermediul lui Ovidiu Marian, suma de 300.000 euro pentru ca rezultatul verificărilor să fie unul favorabil omului de afaceri.
“Suma de bani amintită a fost remisă lui Daniel Tudor în trei tranşe de câte 100.000 euro, o primă tranşă, în mod direct, iar următoarele două tranşe, în mod indirect, prin intermediul soţiei sale Doina Tudor, senator, persoană care cunoştea, la momentul intermedierii sumelor de bani, atât provenienţa, cât şi scopul pentru care erau remise aceste sume de bani. De precizat este faptul că iniţial, inculpatul Tudor a pretins de la omul de afaceri, prin acelaşi intermediar, suma de 3 milioane de euro”, susţin procurorii.
DNA arată că, în urma sumelor remise cu titlu de mită, la 26 aprilie 2013, Daniel Tudor a emis o decizie prin care s-au ignorat în totalitate constatările controlului respectiv (care atenţiona asupra gradului de risc ridicat al societăţii) şi a impus remedierea unor deficienţe minore şi nesemnificative în raport cu situaţia financiară precară a societăţii.
