Curs valutar: €4.6321 $3.9175 £5.2408

Cazul Adamescu: la 9 luni după deces, raportul autopsiei e ținut secret (I)

Dan Adamescu, patron al primului ziar democratic și fondator al celei mai mari companii de asigurări din România, și-a pierdut în mod suspect viața în custodia statului român în data de 24 ianuarie 2017. Nouă luni mai târziu, pe 25 septembrie, judecătorul Mirincea de la Curtea de Apel București a decis să-l trimită în judecată.

Share

Andrei Mărgăritescu 0 comentarii

Actualizat: 10.10.2017 - 08:17

Dan Adamescu, patron al primului ziar democratic și fondator al celei mai mari companii de asigurări din România, și-a pierdut în mod suspect viața în custodia statului român în data de 24 ianuarie 2017. Nouă luni mai târziu, pe 25 septembrie, judecătorul Mirincea de la Curtea de Apel București a decis să-l trimită în judecată.

Între timp, cauzele morții lui Dan Adamescu sunt încă neelucidate, iar raportul autopsiei este ținut la secret, cu toate că familia a făcut cel puțin 5 solicitări în acest sens prin avocați, în 7 luni. Prima cerere a fost trans­misă chiar imediat după moartea prematură a omului de afaceri, respectiv pe 27 ianuarie 2017. Institutul Național de Medicină Legală a refuzat dreptul familiei de a-l primi și a arătat cu degetul către procurorul care investighează dosarul de moarte suspectă deschis pe numele lui Dan Adamescu, adică procurorul Eusebiu Șerbănoiu de la Tribunalul București.

Acesta a delegat, la rândul lui, doi ofițeri de poliție de la Direcția Omoruri din cadrul Poliției Române pentru investigații - inspectorul Adrian Lazăr și subcomisarul Lupescu însă nici până în ziua de azi nu au răspuns sau înmânat familiei raportul autopsiei lui Dan Adamescu.

Cine este responsabil pentru moartea prematură?

Încă din urmă cu doi ani, doi procurori DNA împreună cu șefii lor au refuzat constant să-i acorde dreptul la tratamentul medical. Începând cu iunie 2014, când acesta a devenit ținta lor. Este vorba despre procurorul Dănuț Volintiru și șeful acestuia, Claudiu Dumitrescu, fost șef al Secției a II-a din DNA.

Aceștia au fost până la urmă retrași și în locul lor au fost numiți, la începutul anului 2016, procurorul Adrian Matei și șeful acestuia, Marius Bulancea, cunoscut drept consilierul personal al Laurei Codruța Kövesi, așa cum a arătat luju.ro. În mai puțin de 3 ani, din care 4 luni petrecute în arest preventiv, un an petrecut în arest la domiciliu și 9 luni în închisoare, Dan Adamescu a murit. Acesta a intrat în comă în timpul judecării apelului pentru liberarea condiționată (20 decembrie 2016) și a murit la 5 săptămâni după, în spital, închis, familiei nepermițându-i-se să-i fie alături în ultimele clipe.

Respinsă ca neîntemeiată

Decizia nr. 2847/23.11.2016, dosar nr. 27918/4/2016, România, Secția IV Tribunalul București. Președinte Judecător Simona Raluca Oana, Grefier – Geană Ludeanu Costiana, reprezentant DNA – procuror Cojocaru Daniel:

Avocatul petentului a solicitat liberarea condiționată, având îndeplinită fracția legală din sentința de 4 ani și 4 luni de închisoare. De asemenea, exprimă o îngrijorare majoră datorită condiției medicale extrem de precare a petentului.

„Curtea apreciază că, la acest moment, condamnatul nu este îndreptățit să fie liberat condiționat; drept consecință, cererea de liberare condiționată va fi respinsă ca neîntemeiată.”

Decizia nr. 690/c. 21.12.2016, Apel dosar nr. 27918/4/2016: România. Tribunalul Ilfov. Președinte Judecător Răzvan Pastilă, Grefier – Vasi Victoria, DNA reprezentată de procurorul Gina Bulat:

„Tribunalul admite că fracția legală pentru a putea aplica pentru liberarea condiționată a fost îndeplinită. Tribunalul constată că în cauză este îndeplinită condiția privind executarea fracției de pedeapsă stabilită obligatoriu de legiuitor” (...) Este de netăgăduit starea de sănătate precară a contestatorului din prezenta cauză, care rezultă cu evidența din înscrisurile medicale depuse la dosar, atât în faza judecății, cât și în etapa procesuală a contestației’’. Dar, cu toate acestea, tribunalul respinge cererea de liberare condiționată după cum urmează: „Pe de altă parte însă, tribunalul apreciază că în cauză persoana condamnată nu a dat dovezi temeinice de îndreptare… Tribunalul apreciază că eforturile depuse de petent au fost minimale” – referindu-se aici la activitățile educaționale la care Dan Adamescu nu a putut participa tocmai datorită stării precare de sănătate – „și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unei dovezi temeinice de îndreptare”.

Cu alte cuvinte, doi judecători decid că el trebuie să continue să-și exercite pedeapsa în ciuda degradării tot mai profunde a stării sale de sănătate și în detrimentul încălcării drepturilor omului.

Chiar dacă familia lui Dan Adamescu a cerut public, după decesul dramatic al acestuia, să fie investigați magistrații pentru încălcarea gravă a articolului 7 din Convenția Drepturilor Omului, nici o acțiune nu a fost întreprinsă. Oare de ce? Răspunsul poate are legătură cu numirea de la începutul anului (6 ianuarie 2017) în fruntea Consiliului Superior al Magistraturii a judecătoarei Mariana Ghenă.

În mai 2016, după o luptă strânsă la Curtea de Apel București, când doi judecători au refuzat să emită mandatul de arestare a fiului lui Dan Adamescu - Alexander Adamescu - în cauză a fost introdus controversatul judecător Dorel Matei, căruia i s-a înmânat practic cererea de arestare preventivă pe numele lui Alexander și căreia i-a dat curs în doar 20 de minute, finalizând ceea ce doi judecători au refuzat în decursul a două săptămâni de studiu al dosarului.

Mariana Ghenă, pe atunci judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost cea care nu a părut deloc mirată de felul cum a fost introdus judecătorul Matei Dorel și nici nu a dorit să analizeze de ce doi colegi – judecătorul Ciprian Ghiță și judecătoarea Mihaela Niță – au refuzat să-l aresteze pe Alexander Adamescu, confirmând de îndată mandatul de arestare al fiului lui Dan Adamescu, în 27 mai 2016. A declanșat astfel persecuția fiului său și a familiei lui, care locuia în Londra, cu cei trei copii, din anul 2012.

Astfel că, în aceeași zi, Alexander își lua rămas-bun de la tatăl său fără să știe că va fi pentru totdeauna.

Dan Adamescu a fost condamnat definitiv tot în aceeași zi, 27 mai 2016, la 4 ani și 4 luni de închisoare în același dosar în care fiul lui avea să fie arestat la Londra după doi ani, după o decizie definitivă dată în dosar, dar și cu un prejudiciu infim de 70.000 RON plus cheltuieli de judecată.

Drepturile omului în România, „un lux”. Memoria scurtă a Președintelui României și minciunile sistemului judiciar românesc

Pe august 2016, Dan Adamescu este transferat urgent din închisoare la Spitalul de Urgență Floreasca, în șoc septic. Organizația nonguvernamentală „The Law Society”, care reprezintă peste 166.000 de avocați din Anglia și Țara Galilor, a trimis o scrisoare adresată președintelui României, Klaus Iohannis, prin care își exprimă îngrijorarea după cum urmează:

„Cunoaștem faptul că domnul Adamescu a solicitat în repetate rânduri permisiunea să călătorească în Austria pentru operația de înlocuire a genunchiului și 8 din 9 cereri i-au fost refuzate. I s-a permis să călătorească o singură dată, din 16 până pe 23 august 2015, când a trecut prin examinări medicale cu scopul de a se pregăti pentru operație. Cu toate acestea, de atunci lui nu i s-a mai permis să călătorească, chiar dacă doctorii au avertizat că întârzierea operației reprezintă pentru domnul Adamescu un risc, inclusiv un risc de moarte prin embolism.

Amintim că România a ratificat Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice pe 9 decembrie 1974, care dispune: „Articolul 7: Nimeni nu va fi supus torturii și nici unor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante”.

Pe 25 ianuarie 2017, la scurt timp după decesul prematur al lui Dan Adamescu, președintele Klaus Iohannis a ținut un discurs la Strasbourg în fața Comisiei Europene. Tot atunci a fost întrebat de un membru al Parlamentului Britanic, domnul David Davies: „Îl cunoașteți pe domnul Dan Adamescu? Tocmai a decedat în închisoare în România”.

Răspunsul a fost direct: „Nu!”. Astfel că președintelui României, Klaus Iohannis, i-a fost frică să admită nu doar că l-a cunoscut pe Dan Adamescu, ci și că au și savurat împreună pahare de șampanie.

Prin urmare, președintele Klaus Iohannis nu a răspuns niciodată la scrisoarea transmisă de „Law Society” și nici nu a investigat vreodată încălcarea drepturilor omului, acest lucru nu doar în cazul lui Dan Adamescu, ci și în general.

După 4 luni de la transmiterea acelei scrisori și către Ministerul Justiției, condus atunci de către faimoasa „drepturile omului, un lux” – Raluca Prună, în noiembrie 2016, ANP, cu semnătura lui Dan Halchin, răspunde cu o minciună crasă, negând tortura lui Dan Adamescu.

Cine îi hrănește pe jurnaliști și de ce?

În funcție de interesele DNA de a ținti un “pește mare”, jurnaliștii de casă ai DNA, dar și ai serviciilor secrete sunt hrăniți cu informații despre “țintă”, informații pe care apoi le propagă în media, pe modelul “investigații conspiraționale”, în încercarea de a defăima victima și de a anihila orice prezumție de nevinovăție.

Majoritatea informațiilor care sunt sub investigație (deci nedovedite) sunt via e-mail de la procurorii DNA către jurnaliștii-țintă, aceștia având apoi misiunea de a condamna public “peștele cel mare”, adesea un miliardar.

În cazul lui Dan Adamescu, cea mai relevantă figură este jurnalistul român faimos pentru SIPA, jurnalistul care a petrecut ilegal, prin încălcarea legii securității naționale, o noapte alături de fostul ministru Monica Macovei, copiind și studiind dosarele magistraților.

De asemenea, jurnalistul a fost deconspirat de curând de fostul ofițer de rang înalt decorat de CIA Daniel Dragomir ca fiind parte din culoarul media al concediatului adjunct al Serviciului de Informații – Florian Coldea.

Adamescu a murit astfel în timpul executării pedepsei departe de fiul său Alexander Adamescu.

Pentru majoritatea oamenilor, cazul lui Dan Adamescu reprezintă o tragedie, iar acest adevăr este cunoscut inclusiv în Congresul American.

Pentru jurnalist, Adamescu nu a fost decât un prefăcut, iar argumentul acestuia a fost simplu: pentru că este miliardar, trebuie să fie condamnat penal!

A mers atât de departe încât să acuze că au devenit cartelul anti-DNA jurnaliști de marcă (deci nu condamnați penal) precum cei de la The Telegraph, Der Spiegel sau chiar organizații nonguvernamentale ca Human Rights Without Frontiers, ori Henry Jackson Society, Comisia Helsinki sau consultantul politic britanic de renume David Clark, un susținător fervent al drepturilor omului. Iar pe Alexander Adamescu l-a numit șeful lor.

Partea „informativ-conspirativă” a dezvăluirilor este sifonată de către o parte încă fidelă a fostei Securități a lui Ceaușescu din cadrul serviciilor române de informații, sub pretextul că apără securitatea națională. Ce înseamnă pentru aceștia „securitatea națională”?

Familia Adamescu a dezvăluit implicațiile politice și în afara teritoriului României. Cu alte cuvinte, orice expunere a „Statului Paralel“ (corupt) din România în alte țări democratice este considerată atentat la siguranța națională și acest lucru se pedepsește prin a deveni ținta Serviciului Român de Informații.

Dan Adamescu a făcut uz de toate mijloacele legale pentru a aduce în dezbatere publică persecuția politică la care este expus, beneficiind chiar și de contracte cu societăți care au investigat și au strâns dovezi în cazul acestuia, activități care nu reprezintă decât dreptul fiecărui om de a se apăra după posibilități. Acest lucru a însemnat chiar și expunerea “Statului Paralel” peste hotare, despre care jurnalistul Dan Andronic a scris în dezvăluirile sale din serialul prezentat de Evenimentul Zilei.

În mod ironic, cei care iau apărarea DNA în presa străină sunt chiar ei foști condamnați. Un exemplu este cel al lui Dennis McShane, fost Ministru de Stat pentru Europa (2002-2005). Acesta, probabil, nu cunoștea faptul că Dan Adamescu, într-o stare de sănătate extrem de precară, a fost condamnat la 4 ani de închisoare, refuzându-i-se liberarea condiționată chiar dacă a fost aproape 2 ani de zile închis pentru o sumă de bani similară cu cea fraudată chiar de McShane .

Domnul McShane, în noiembrie 2012, a fost găsit cu 19 facturi false înregistrate în Parlament cu titlu de cheltuieli. În noiembrie 2013 și-a recunoscut fapta pentru înșelăciune în sumă de 12.900 £. Astfel că în decembrie a fost condamnat la 6 luni de închisoare, din care a executat doar 6 săptămâni, fiind liberat condiționat.

Un alt exemplu relevant al campaniei de PR a DNA este platforma americană plătită Medium.com, care se descrie după cum urmează: “Corporația Medium îți dă voie să accesezi anumite servicii premium sau conținuturi în schimbul unei singure plăți”. Astfel că, sub paravanul Romanian Corruption Watch, fără nici un autor, fiul lui Dan Adamescu este defăimat într-un articol fals. Aceeași rețetă: niște informații sunt amestecate cu unele complet false, însoțite de acuzații la fel de false. Romanian Anticorruption Watch se străduiește să-l defăimeze și pe renumitul avocat Robert Amsterdam, fostul apărător al deținutului politic al lui Putin – Mihail Hodorkovski, dar și avocatul american al lui Alexander Adamescu, tot într-un articol fals, din dorința de a decredibiliza un alt articol semnat de avocat și care descrie cel mai bine adevărul din cazul familiei Adamescu.

„Cazul lui Alexander Adamescu este un exemplu extrem de deranjant. Tatălui lui Alexander, Dan Adamescu, i s-a administrat în totalitate «tratamentul lui Hodorkovski» de către Guvernul României, care l-a închis cu mare zgomot, cu probe nesusținute de corupție referitoare la o mită din 2014 – cu un rechizitoriu fals care a servit numai la distrugerea și furtul companiilor, precum și la reducerea la tăcere a ziarului său. Când fiul lui, Alexander, a deschis procedura de arbitraj împotriva României pentru daunele cauzate de către această ilegală expropriere a companiilor conectate cu tatăl său, procurorii români au emis imediat un mandat de arestare european – în ciuda faptului că este un cetățean german, rezident legal în Londra, care nu a trăit niciodată în România.’’

În fine, ne referim la pagina de Wikipedia a lui Dan Adamescu, deoarece vom continua să dezvăluim cum DNA - un instrument al Guvernului român plătit integral din buzunarul cetățenilor români - cheltuie banii Guvernului în câmpul de luptă al media în campanii de PR menite să anihileze victimele.

Suporterii și prietenii familiei Adamescu au încercat de nenumărate ori să completeze pagina Wikipedia cu toate informațiile relevante despre cel pe care îl apreciau. Eforturile acestora sunt aproape inutile de luni de zile, căci de fiecare dată pagina de Wikipedia a lui Dan Adamescu este imediat rescrisă și ștearsă de conținut într-o acțiune de denigrare a vieții acestuia, realizărilor și a adevărului.

Mărturiile prietenilor și dușmanilor lui Dan Adamescu despre tortura acestuia

Dan Radu Rușanu, fost șef al ASF, acuzat de declanșarea atacului asupra companiei de asigurări Astra Asigurări, controlată de Dan Adamescu, el însuși închis pe rațiuni politice, a admis în lacrimi tratamentul inuman îndurat de Dan Adamescu în închisoare. Dan Radu Rușanu a făcut această afirmație în direct în data de 19 aprilie 2017, la emisiunea lui Mihai Gâdea. Unul dintre colegii de celulă ai lui Dan Adamescu, judecătorul Mircea Moldovan, condamnat și el în același dosar, dar nu în legătură cu Dan Adamescu, a declarat live la emisiunea Andreei Crețulescu din data de 25 mai 2017: „Sistemul l-a torturat și l-a ucis! Mi-a părut așa de rău pentru el, aveam grijă de el din milă, un om, că el nu a fost condamnat la închisoare, ci a fost condamnat la moarte”. Cei doi nu s-au cunoscut niciodată înainte, Dan Adamescu niciodată nu a admis că a mituit judecătorii. Doi cetățeni germani încarcerați în Rahova, aceeași închisoare prin care a trecut și Dan Adamescu, au povestit avocatului lor tortura prin care a trecut Dan Adamescu. Avocatul lor a transmis presei mărturiile lor în 30 septembrie 2017.

Citește totul despre:

Comentarii

Loading...